Altfel despre iconomia lui Dumnezeu

E greu de crezut că un film despre modul în care Dumnezeu alege să lucreze în sufletul păcătoşilor a reuşit să câştige numeroase premii internaţionale şi să devină una dintre cele mai influente şi importante producţii din istoria cinematografiei. "Pulp Fiction" (1994), regizat de Quentin Tarantino, pare a fi un western modern sau un film cu gangsteri ceva mai bine realizat. De fapt, "Pulp Fiction" este povestea unei convertiri. Aceasta e dificil de observat de la prima vizionare a complexului film, ale cărui detalii au fost lucrate cu desăvârşită migală. Firul narativ este discontinuu: filmul începe cu mijlocul, iar începutul se află la sfârşit. Ceea ce poate părea, la o primă vizionare, o producţie tipic americană cu multă violenţă şi limbaj licenţios este, de fapt, o parabolă despre libertatea harului lui Dumnezeu, despre lucrarea Sa asupra unui om care părea a fi iremediabil pierdut.

Jules Winfield (Samuel Jackson) şi Vincent Vega (John Travolta) sunt doi criminali în slujba lui Marsellus, un mare gangster implicat în numeroase operaţiuni ilicite. Jules, pentru a inspira şi spori frica şi groaza în victimele sale, obişnuieşte să rostească în faţa lor un citat "scripturistic": "Calea omului drept este împovărată din toate părţile de nedreptăţile, egoismul şi asuprirea oamenilor răi. Binecuvântat este acela care în numele milei şi bunăvoinţei îi călăuzeşte pe cei slabi prin Valea Întunericului (mijlocul morţii - trad. rom.), căci cu adevărat el este sprijinitorul fratelui şi cel care îi află pe copiii pierduţi. Şi îl voi lovi cu răzbunare şi mânie pe acela care încearcă să-Mi otrăvească şi să-Mi ucidă fraţii! Şi vei ştii că numele Meu este Domnul, atunci când voi săvârşi răzbunarea Mea asupra ta!". Acesta este, de fapt, un melanj între Psalmul 22 şi Iezechiel 25, 17, în versiunea KJ Bible (în română, datorită diferenţelor de traducere, poate apărea o oarecare greutate în identificarea scripturistică). Neprevăzutul se iveşte în viaţa lor. În timpul unei acţiuni de recuperare se petrece un fapt ieşit din limitele firescului: amândoi rămân nevătămaţi după ce un încărcător este golit asupra lor. Jules este copleşit de ceea ce nu pare a fi fost un simplu joc al hazardului: "Ar trebui să fim morţi... Aceasta a fost o lucrare dumnezeiască... Ceea ce s-a petrecut a fost o minune!". Marcat de miraculoasa izbăvire, Jules nu poate crede, ca tovarăşul său, Vincent, că totul a fost o pură întâmplare: "Ceea ce contează este faptul că am simţit atingerea lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a implicat... De ce?". Dorind să afle voia lui Dumnezeu pentru el, Jules se hotărăşte să renunţe la viaţa trăită în păcat.

În scena care deschide şi închide filmul, doi hoţi (un cuplu) jefuiesc localul în care Jules şi Vincent servesc prânzul. Jules îl imobilizează pe unul din hoţi (Tim Robbins). Deşi îl putea ucide, îl lasă în viaţă, spunându-i: "Iâm buying you your life", adică "Îţi răscumpăr viaţa". Apoi, după ce recită obişnuitul său pasaj din Biblie, continuă cu o exegeză personală: "Spun acest lucru de ani buni. Iar dacă îl auzeai însemna că trebuie să mori. Niciodată nu m-am întrebat cu adevărat ce înseamnă. Mă gândeam că era ceva cool şi înfricoşător de zis cuiva pe care urma să-l omor. Dar în dimineaţa asta am văzut ceva ce m-a pus pe gânduri. Acum, mă gândesc că acest verset ar putea să însemne că tu eşti omul cel rău, iar eu sunt cel drept, iar arma este călăuzitorul care mă fereşte de valea întunericului. Sau ar putea însemna că tu eşti omul cel drept, iar eu sunt călăuza; iar rea şi egoistă este, de fapt, lumea. Mi-ar plăcea să fie aşa, dar aceasta nu este adevărat. Adevărul este că tu eşti cel slab, iar eu sunt asuprirea omului cel rău. Dar mă străduiesc, mă străduiesc din răsputeri să devin o călăuză".

În "Pulp Fiction", firul narativ converge înspre convertirea lui Jules. Fiecare personaj îşi are rolul său în această surprinzătoare istorie a pocăinţei unui criminal: Marsellus, liderul lor, este un simbol al diavolului (servieta sa are drept cod numărul 666); Vincent, care nu vrea să creadă în minune, deşi a fost martor şi beneficiar al acesteia, piere după ce primeşte o întreită avertizare în decursul unei singure zile; jefuitorii primesc iertarea şi izbăvirea de la o moarte sigură de la cel care trebuia să îi ucidă.

Nu trebuie să înşele violenţa scenelor şi a limbajului din film: un decor natural şi necesar. Cu atât mai mare minunea, cu cât întunericul în care se afla sufletul celui ce L-a aflat pe Dumnezeu era mai adânc. Jules Îl căuta pe Dumnezeu fără să fie conştient de aceasta: o licărire de lumină încă mai strălucea în sufletul său. Prin personajul criminalului pocăit din filmul lui Tarantino, înţelegem că harul nu stinghereşte, ci întăreşte libertatea omului, dar este necesară alegerea noastră.