Anul Nou, sărbătorit la Catedrala patriarhală

La 1 ianuarie 2014, când Biserica Ortodoxă a sărbătorit Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului şi pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, la Catedrala patriarhală, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, şi cu Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a făcut referire la cele trei sărbători pe care creştinii le celebrează pe 1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după Trup a Domnului; Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi Anul Nou civil. „Tăierea-împrejur a Pruncului Iisus, la vârsta de 8 zile, prefigura Botezul. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre tăierea-împrejur cea după duh, şi anume, tăierea-împrejur ca îndepărtare de la sufletul omului a gândurilor, a cuvintelor şi a faptelor rele. Am reţinut din tradiţia iudaică punerea numelui la 8 zile ale copilului. Numele lui Iisus nu a fost ales întâmplător, nu a fost rezultatul voinţei Maicii Domnului sau a dreptului Iosif, ci a fost fixat şi făcut cunoscut de Arhanghelul Gavriil înainte de zămislirea Pruncului. Iisus înseamnă «Dumnezeu mântuieşte» şi conţine deci vocaţia lucrării Sale pe pământ, şi anume, mântuirea lumii. La acest nume se mai adaugă Hristos, care înseamnă «Unsul lui Dumnezeu». Astfel numele Iisus Hristos înseamnă «Dumnezeu este Mântuitor prin Unsul Său!»“. Patriarhul României a arătat că numele lui Iisus a fost pus în a opta zi de la naştere, pentru că cifra 8 înseamnă viaţa veşnică. Este foarte important ca atunci când părinţii dau un nume copilului, acesta să fie al unui sfânt, care va deveni ocrotitorul, rugătorul şi povăţuitorul acelei persoane.

„Harul este temelia creşterii în înţelepciune“

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, relatând episodul evanghelic în care Copilul Iisus a rămas la templul din Ierusalim pe când avea 12 ani, „şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i“ (Luca 2, 46), a arătat că Iisus cunoştea mai bine conţinutul şi înţelesul Sfintelor Scripturi decât învăţătorii de Lege, pentru că El era Dumnezeu Cuvântul, care a inspirat prin Duhul Sfânt cuvintele Sfintei Scripturi. „Dumnezeu Cuvântul este conţinutul spiritual al cuvintelor Sfintei Scripturi. Evanghelia ne spune că «Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni» (Luca 2, 52). Aceasta înseamnă că El avea o înţelepciune mai înaintată, mai mare decât vârsta biologică, dar şi creşterea în înţelepciune şi creşterea cu vârsta erau tot lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, harul este menţionat la sfârşit ca fiind temelia creşterii în înţelepciune şi cu vârsta. Vedem că timpul biologic nu este totdeauna egal cu timpul spiritual. Deşi El era copil de 12 ani ca vârstă biologică, totuşi era foarte matur din punct de vedere spiritual. Aceasta arată că în Copilul Iisus era prezent Dumnezeu Fiul. Evanghelia ne îndeamnă să folosim timpul vieţii prezente în primul rând pentru creşterea în înţelepciune, care trebuie să fie mai mare decât creşterea biologică, iar în toate acestea simţim binecuvântarea harului lui Dumnezeu“, a arătat Patriarhul României.  

„Vasiliada a fost modelul pentru opera filantropică creştină instituţionalizată“

În continuare, Preafericirea Sa le-a vorbit credincioşilor despre viaţa şi lucrarea misionară a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. „În primul rând, în vremea Sfântului Vasile erau foarte răspândite două erezii: erezia lui Arie care nega dumnezeirea Fiului şi erezia lui Macedonie care nega dumnezeirea Duhului Sfânt. El i-a combătut pe eretici şi a arătat că Dumnezeu este Tatăl, Dumnezeu este Fiul şi Dumnezeu este Duhul Sfânt şi că cele trei Persoane au aceeaşi Fiinţă (…). Treimea este una şi nedespărţită, dar întrucât sunt trei Persoane care Se iubesc veşnic, Dumnezeul creştinilor este Dumnezeu iubire. Dacă Dumnezeu era o singură persoană, era o singurătate veşnică absolută. Sfântul Vasile cel Mare are meritul de a fi făcut pentru prima dată teologic distincţia între Fiinţă şi Persoană (…). În al doilea rând, de la Sfântul Vasile cel Mare moştenim o Liturghie, care se săvârşeşte şi astăzi în ziua de pomenire a lui şi încă de nouă ori într-un an liturgic. Ea se deosebeşte de Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur prin unele rugăciuni mai bogate din Liturghier. În al treilea rând, Sfântul Vasile cel Mare a fost un om milostiv. A avut o milă deosebită faţă de săraci, de bolnavi, de călători, de bătrâni, şi aşa, lângă oraşul Cezareea Capadociei a mai construit un orăşel format din spitale, din case pentru călători, case pentru bătrâni, şcoli pentru meserii, încât această lucrare a lui filantropică, izvorâtă din Evanghelie, a fost numită mai târziu «Vasiliada» şi a fost modelul pentru opera filantropică sau caritabilă creştină instituţionalizată, adică sub formă de instituţii de binefacere“, a precizat Patriarhul Bisericii noastre.

La final, Preafericirea Sa a vorbit şi despre Anul Nou civil. „A treia parte a zilei de astăzi este sărbătoarea Anului Nou civil. La Anul Nou se face bilanţul anului care a trecut şi se fac proiecte, programe pentru anul în care am intrat. Noi, creştinii, să facem un bilanţ al faptelor noastre, al cuvintelor şi gândurilor şi să ne străduim să fim mai buni, mai duhovniceşti, să-L iubim mai mult pe Hristos şi Biserica Sa. Făcând toate acestea, simţim că timpul vieţii noastre este un timp al mântuirii“, a mai arătat Patriarhul României.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române.