Apostolat mediatic în rândul copiilor, tinerilor şi părinţilor

Încă de la înfiinţare, din anul 2005, postul de radio „Lumina“ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, urmând exemplul de bună practică al altor radiouri creştine din ţară, aduce zilnic în casele ascultătorilor mehedinţeni emisiuni, programe şi rubrici de cea mai bună calitate.

Emisiunea care a de­venit emblematică pentru postul creştin local este „Păhărelul cu nectar“, realizată de Dana Vasilica Maziliţa, o profesionistă în domeniu. În cele ce urmează vom afla câteva dintre bucuriile slujirii lui Hristos pe calea undelor prin intermediul unei emisiuni dedicate în special copiilor. Realizatoarea emisiunii ne va dezvălui un univers aparte al lumii radiofonice, plin de joc şi voioşie, de bun-simţ şi educaţie creştină.

Stimată doamnă Dana Vasilica Maziliţa, faceţi parte, încă de la începuturi, din echipa Radio „Lumina“. Ce înseamnă pentru dumneavoastră emisiunea „Păhărelul cu nectar“, după nouă ani de existenţă neîntreruptă?

Cred că Dumnezeu ştie exact când trebuie să se întâmple în viaţa noastră un anumit lucru. Aşa a ales şi ziua de 24 aprilie 2005, zi în care am inaugurat cu toţii postul de radio „Lumina“ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei. Eu terminasem Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova şi nu ştiam dacă pregătirea mea mă va ajuta să fac faţă realizării unei astfel de emisiuni. Aşa că nu încetam să mă rog lui Dumnezeu să descopăr ce pot şi ce trebuie să înveţe copiii dintr-o astfel de emisiune. Şi mi-am amintit o întâmplare din vremea copilăriei mele, când ascultam la Radio România Actualităţi o emisiune foarte frumoasă pentru copii, ai cărei prezentatori se numeau Gumiţă şi Creionel. Cred că numele lor m-au făcut să îndrăgesc şi mai mult şcoala şi să nu îmi fie teamă de rechizite şi cărţi.

Aşa cum se întâmplă şi la emisiunea „Păhărelul cu nectar“, existau şi acolo concursuri şi am participat la un astfel de concurs pentru că îmi plăcea să scriu. Trebuia ca noi, copiii, să ascultăm o poveste fără final şi să-i realizăm, după imaginaţie, unul. Nu îmi amintesc exact firul povestirii, dar ştiu cu siguranţă că i-am făcut un final fericit, aşa cum credeam eu că se cuvine să aibă o poveste. Însă, în sinceritatea mea de copil, le-am mărturisit şi faptul că eu nu am un aparat de radio şi că ascultam emisiunea pe frecvenţele televizorului, iar mama mea mă mustra de fiecare dată.

Peste două săptămâni, Gumiţă şi Creionel au citit scrisoarea mea în emisiune şi m-au premiat cu unul dintre cele mai bune aparate de radio care existau pe vremea aceea.

Uneori îmi spun că bucuria cu care eu ascultam atunci emisiunea m-a adus, desigur, cu ajutorul lui Dumnezeu, în postura de a realiza eu însămi o emisiune pentru copii la Radio „Lumina“. Şi îmi place să cred că regăsind acea însufleţire din vremea copilăriei, cineva va putea spune peste ani o poveste şi mai frumoasă decât a mea.

În viaţă poţi învăţa multe lucruri, dar cel mai important lucru pe care l-am învăţat dintr-o emisiune pentru copii difuzată la radio este că suntem cu toţii copiii lui Dumnezeu. Mi-am dorit ca asta să înţeleagă toţi cei care iubesc şi ascultă emisiunea „Păhărelul cu nectar“.

Aţi avut în vedere un anumit model atunci când aţi pornit la drum cu emisiunea?

Nu am avut un model propriu-zis, ci am avut în inimă şi în gând cuvintele unui Sfânt Părinte care ne îndeamnă să fim precum albinele, culegând nectarul celor mai frumoase învăţături creştine. Şi m-am stră­duit, cu fiecare emisiune pe care am realizat-o, să ţin seama de aceste cuvinte. Copiii au o sensibilitate şi o receptivitate aparte şi este important să cultivăm în sufletele lor sentimente alese.

Căror categorii de vârstă se adresează conţinutul emisiunii „Păhărelul cu nectar“?

„Păhărelul cu nectar“ este o emisiune şi pentru cei mici, dar şi pentru cei mari. După cum suna primul nostru spot de promovare, ne adresam celor cu vârsta „între 1 şi 90 de ani şi suflet de copil“. De ce? Indiferent de vârsta la care am ajuns, tuturor ne place să redescoperim în sufletul nostru bucuria şi inocenţa copilăriei. Şi apoi, să nu uităm faptul că Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că dacă nu vom fi asemenea pruncilor, nu vom putea intra în Împărăţia cerurilor. „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Îm­părăţia cerurilor“ (Matei 18, 3). Cei mici sunt în lumea lor. Dar pentru cei mari emisiunea poa­te fi un exerciţiu zilnic de 30 de minute pentru a ajunge la măsura copilăriei. Adică la mă­sura dobândirii Împărăţiei ce­ru­rilor. Până la urmă, ni se cere atât de puţin… Trebuie să ne păstrăm copilăria ca să dobândim veşnicia.

În ce măsură contribuie „Păhărelul cu nectar“ la educaţia morală creştină a micilor ascultători?

Eu îmi doresc, fireşte, ca acest lucru să se întâmple într-o cât mai mare măsură. Şi cred că cea mai grăitoare rubrică a emisiunii, în acest sens, este cea de poveşti. Poveştile cu tâlc, istorioarele morale, pildele mai scurte sau mai lungi îi ajută cel mai bine pe copii să facă di­fe­renţa dintre bine şi rău, dintre ceea ce îi este şi ceea ce nu îi este plăcut lui Dumnezeu. Să nu uităm că acesta este şi graiul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Am avut onoarea şi bucuria de a asista la câteva dintre întâlnirile dumneavoastră cu cei mici în studioul de înregistrări. Cum reuşiţi să gestionaţi atâtea voinţe, voci şi personalităţi într-o singură lucrare de excepţie?

Când vin pentru prima oară în studio, cei mai mulţi dintre ei sunt fascinaţi de ceea ce văd şi aud. Şi, indiferent de tema pe care urmează să o abordăm, pentru ei totul se transformă într-o joacă. Îşi pun căştile, fac fotografii, cântă la microfon… „zgomotul“ copilăresc. Dar de fiecare dată ei vin aici însoţiţi, aşa că întotdeauna am avut parte de sprijinul dascălilor, şi uneori chiar de cel al părinţilor, cărora le sunt foarte recunoscătoare. În ceea ce mă priveşte, lucrurile sunt simple. Trăiesc bucuria de a fi copil odată cu ei.

De câteva luni, emisiunea „Păhărelul cu nectar“ are şi pagină web. Ce pot găsi copiii pe acest site?

Pe 1 iunie 2013 am lansat pagina de web a emisiunii. Mai avem destul de multe lucruri de pus la punct aici, dar eu nădăjduiesc din inimă că la final va fi unul dintre cele mai iubite locuri de întâlnire pentru copii. Este o muncă titanică, deoarece arhiva noastră este extrem de bogată şi conţine sute de poveşti, poezii sau rugăciuni, zeci de fotografii şi interviuri, precum şi foarte multe înregistrări cu diversele rubrici pe care le-am realizat. Şi vreau să-i mulţumesc încă o dată domnului director tehnic Viorel Ianăşi, care se îngrijeşte zilnic de pagina de site şi postează la timp materialele pe care i le pun la dispoziţie. În egală măsură, mulţumesc şi domnului prof. Doru Ionescu, fără de care emisiunea nu ar putea să intre pe calea undelor. Momentan desfăşurăm în cadrul emisiunii concursul „În lumina poveştilor“, la care copiii participă cu mare bucurie, şi tot ceea ce ei povestesc cu un farmec aparte poate fi ascultat pe site-ul emisiunii noastre. Au participat la acest concurs chiar şi copii din Craiova sau Piteşti, dovadă că site-ul este vizitat de copiii din întreaga ţară.

Ce planuri de viitor aveţi pentru emisiune?

În cursul anului trecut, pe lângă emisiunile pregătite în studioul Radio „Lumina“, am mers în multe şcoli şi parohii din Drobeta-Turnu Severin, precum şi din localităţile învecinate, unde am realizat unul dintre cele mai apreciate proiecte ale emisiunii noastre, intitulat „Mama e numai Una“. În cadrul acestui proiect am înre­gistrat şi difuzat peste şase sute de mesaje dedicate mamei. A fost o adevărată sărbătoare şi chiar a existat un mesaj care m-a impresionat foarte mult, al unei fetiţe de clasa a doua, care spunea că îşi doreşte pentru mama ei „viaţă veşnică“ şi „toate zilele ei să fie minunate şi înflorite“. Ce poate auzi o ma­mă mai frumos decât atât?!

Aşadar, nădăjduiesc că şi în viitor vom păşi cât mai des în mijlocul copiilor, în grădiniţe, şcoli sau biserici, încercând şi prin aceasta să le picurăm în sufleţele nectarul cuvântului dumnezeiesc.