De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Ascultarea smerită aduce bucurie neașteptată
„Înțelepciunea lui Dumnezeu este mai presus decât părerea sau priceperea noastră individuală, iar harul iubirii Lui și sfințenia Lui sunt izvor de lucrări surprinzătoare, minunate și mântuitoare”, a spus ieri, 24 septembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, săvârșită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală.
Evanghelia Duminicii a 18-a după Rusalii (Sf. Ev. Luca 5, 1-11) relatează Pescuirea minunată de la Marea Galileei. După o noapte de osteneală și veghe, ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos nu au prins în mrejele lor nimic. Însă, făcând ascultare de cuvântul Domnului Hristos, ei au revenit în larg și mrejele lor au devenit pline cu pești. În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Biserica a fost prefigurată în istorie ca o corabie a mântuirii. „«Corabia mântuirii» este Biserica, care ne trece din lumea aceasta pământească, unde viața omului este amestecată cu păcatul și cu moartea, pe tărâmul celălalt al existenței în viața veșnică”, a spus Preafericirea Sa.
În mod neașteptat, ucenicii, în loc să se bucure de pescuirea minunată, s-au înspăimântat, pentru că și-au dat seama că pescuirea aceasta atât de rapidă și de bogată nu era ceva obișnuit, ci era o minune a puterii cuvântului lui Dumnezeu.
„Învățătura principală pe care o primim din Evanghelia de astăzi este că lucrarea de pescuire sau de adunare a oamenilor din marea vieții pământești în «corabia mântuirii», adică în Biserică, se realizează mai întâi prin harul lui Dumnezeu. Ceea ce învață ucenicul Simon Petru prin pescuirea minunată în largul mării este un capitol de eclesiologie, adică un capitol de teologie privind taina Bisericii lui Hristos. Mai precis, în lucrarea bisericească mai întâi contează harul sau ajutorul lui Dumnezeu și apoi priceperea omenească. Cât timp Sfântul Petru a contat doar pe meseria sau profesia sa, pe forța sa fizică și pe priceperea sa de a pescui, el nu a prins nimic. Cuvintele sale: «... toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins» (Luca 5, 5) sunt de fapt constatarea tristă a unui eșec total, însoțit de o stare de oboseală, de resemnare, dar și de smerenie. Însă, pe neașteptate, vedem că la capătul puterilor omenești limitate începe lucrarea tainică a lui Dumnezeu. Când Petru nu mai avea nici o speranță de reușită, atunci a venit ajutorul lui Dumnezeu și s-a săvârșit minunea. [...] Această putere ascunsă care face minuni, schimbă situații și rezolvă probleme dificile este harul lui Dumnezeu. De aceea Sfântul Apostol Pavel constată: «Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește» (Filipeni 4, 13)”, a arătat Patriarhul României.
Harul lui Dumnezeu, a mai explicat Întâistătătorul Bisericii noastre, nu se dăruiește celor leneși și mândri, ci celor harnici și smeriți. „Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu dăruiește omului harul Său pentru smerenia care vine din multe osteneli. Așadar, harul îmbelșugat se dăruiește celor care au privegheat mult, s-au rugat mult și au ajuns la multă smerenie. Chiar dacă nu s-a împlinit scopul sau speranța ucenicilor când se așteptau ei, totuși ea s-a împlinit când a voit Dumnezeu, mai târziu, într-un mod neașteptat, mai frumos și mai folositor. Așa se întâmplă uneori și în viața Bisericii sau în viața creștinului. [...] Adesea, ceea ce nu poate fi înțeles la un moment dat se va lămuri mai târziu, când și cum voiește Dumnezeu. Așadar, Evanghelia de astăzi ne arată că Dumnezeu cunoaște atât ostenelile, cât și limitele sau neputințele omului, dar îl învață pe om să-I ceară ajutorul Lui, să lucreze împreună cu El, să se bucure de iubirea Lui milostivă în stare de smerenie și recunoștință. [...] Să învățăm că înțelepciunea lui Dumnezeu este mai presus decât părerea sau priceperea noastră individuală; puterea Lui este mai mare decât puterile noastre, iar harul iubirii Lui și sfințenia Lui sunt izvor de lucrări surprinzătoare, minunate și mântuitoare”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.