Astăzi se resfinţeşte Paraclisul Reşedinţei patriarhale

Astăzi are loc slujba de resfinţire a picturii şi a catapetesmei recent restaurate din paraclisul istoric cu hramurile "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Prooroc Daniil şi Cuvioasa Parascheva" al Reşedinţei patriarhale.

Slujba de sfinţire are loc după ce în ultima perioadă au fost făcute ample lucrări în lăcaşul de închinăciune.

Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, în anul 2009, în luna noiembrie, o echipă alcătuită din nouă pictori restauratori, condusă de pictorul Cătălin Palamariu, a început restaurarea picturii murale, lucrări ce au ţinut până în luna iulie 2010.

Restaurarea catapetesmei a început în 2010, de o echipă condusă de Dan Mihai Ivanovici, şi s-a terminat pe 1 iulie 2011. Au fost restaurate elementele din lemn şi refăcute piesele care lipseau şi s-a aplicat pe toată suprafaţa foiţă de aur. De asemenea, s-a intervenit şi pentru reintegrarea cromatică a icoanelor. Tot acum s-au achiziţionat candele noi de argint, confecţionate la Atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române de la Popeşti-Leordeni. S-a restaurat mobilierul şi s-au achiziţionat noi obiecte pentru buna desfăşurare a cultului. Totodată, s-a refăcut instalaţia termică şi electrică, s-a dotat spaţiul cu aer condiţionat. Practic, s-a încercat înnoirea întregului paraclis. În aceeaşi perioadă cu catapeteasma s-a restaurat şi holul paraclisului.

Lăcaş de închinăciune pentru familia domnitorului

În oglindă cu Catedrala patriarhală "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" se înalţă o bijuterie a arhitecturii româneşti, un unicat de artă - Paraclisul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe". Monument mic şi foarte bine proporţionat, organic integrat în corpul actualului Palat patriarhal, paraclisul se detaşază totuşi prin frumuseţea construcţiei, ne apare asemeni unui chivot al marii catedrale ortodoxe.

Reşedinţa patriarhală a devenit de-a lungul vremurilor "unul din cele mai active focare religioase şi culturale ale Ţării Româneşti". Construită între anii 1656 şi 1658, odată cu catedrala, Reşedinţa patriarhală este ctitoria lui Constantin Şerban Voievod. Paraclisul reprezintă partea cea mai veche a reşedinţei. Odinioară având rol de loc de închinăciune pentru familia domnitorului, astăzi paraclisul are statut de lăcaş de rugăciune al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române.

Ridicat odată cu vechea stăreţie, ctitorită de Constantin Vodă Şerban (1654-1658), transformat apoi în Reşedinţă mitropolitană, paraclisul a fost consolidat pe vremea mitropolitului Teodosie (1668-1672 şi 1679-1708), cu contribuţia domnitorului Gheorghe Duca (1673-1678), când se presupune că i s-a dat şi hramul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe". Paraclisul va fi desăvârşit mai târziu, în anul 1723, de către Nicolae Vodă Mavrocordat şi de mitropolitul Daniil (1719-1731), când s-au realizat unele reînnoiri şi pictura murală interioară. Tot atunci paraclisul a primit al doilea hram, al Sfântului Prooroc Daniil.

"...pentru bisericile pe care le-a ridicat din nou între cele cu temelii adânci..."

Deasupra intrării, pe peretele nordic, în pisania paraclisului, versificatorul grecesc Dumitru Nottara consemnează: "Nicolae, mlădiţă a stăpânitorilor din vechime, ai vestitelor domnii ale Moldovei şi Ţării Româneşti, în câmpiile mănoase ale Ţării Româneşti, de cai hrănitoare, spre mărirea lui Dumnezeu celui mare şi a sufletului său credincios, a ridicat în cuget drept în gând dumnezeiesc această biserică de pomenire. Fiindcă această sfinţită mitropolie se roagă pentru învierea trupului înghiţit de pământ al celor făcuţi din lut. Iar pentru bisericile pe care le-a ridicat din nou între cele cu temelii adânci, întreabă-mă făţiş doar pe mine, prea smeritul. Şi lucrările acestea s-au învrednicit de sfinţita supraveghere a lui Daniil arhiereul cel ce deplin păzeşte ce e bine. În anul de la naşterea Domnului 1723. Dimitrie Gh. Notara a proslăvit".