„Aşteptarea la sfinţi a fost cu multă bucurie”

Binele uneşte, răul dezbină. Este o vorbă înţeleaptă din bătrâni, valabilă şi astăzi. Sub ocrotirea sfinţilor, oamenii se adună, se ajută şi se bucură împreună, chiar dacă nu se cunosc. O dovedesc şi în acest an credincioşii care vin la hramul Catedralei Patriarhale. Şi ca de fiecare dată, suntem atenţi la mărturiile lor.

Mulţi pelerini cu care am vorbit zilele acestea recunosc că prezenţa lor în preajma raclelor cu moaştele sfinţilor, așezate în baldachinul de lângă Catedrala Patriarhală, este justificată prin greutatea necazurilor cu care se confruntă: boală, sărăcie, lipsa unui loc de muncă. Sunt și credincioşi care vin să se întâlnească cu Sfântul Întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, făcătorul de minuni, cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou și cu Sfinții Împărați Constantin și Elena de dragul lor, din evlavie cum spun ei, fără să ceară nimic în rugăciuni şi doar să le mulţumească.
Micuţă şi subţire, sprijinită într-un baston, mătuşa Ecaterina s-a încumetat la 85 de ani neîmpliniţi să bată singură drumul până la Bucureşti tocmai dintr-un sat de pe lângă Târgovişte. „Nu mă prea ţin picioarele, dar Iisus Hristos şi Sfântul Dimitrie m-au adus ca să mă pot ruga. I-am spus sfântului să ajute pe toată lumea şi pe mine neputincioasa şi nevrednica, că nu sunt bună de nimic”, vorbeşte bătrânica îmbrăcată, ca pentru sărbătoare, în cele mai frumoase haine ale ei, curate, îmbibate cu miros de mir şi busuioc.

O altă bunicuţă şi-a adus nepotul să ia binecuvântare de la sfinţi. 30 de ani la rând, doamna Emilia nu a lipsit de la sărbătoarea închinată Ocrotitorului Bucureştilor. Şi-a crescut copiii în credinţă şi procedează la fel şi cu nepoţii. Bunica lui Andrei Daniel spune: „Am avut mari necazuri de sănătate. Datorită sfinţilor şi rugăciunilor de noapte, de una singură, mai trăiesc astăzi. M-am vindecat cu putere de Sus, cu multe lacrimi, cu multe rugăciuni.”

Într-una din serile de priveghere, aproape de raclele sfinţilor, Lucian Nuţă, elev în clasa a X-a la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, împarte crizanteme şi busuioc închinătorilor. Bucuros, declară: „Am o mare mulţumire sufletească să fiu aici şi să mă pot ruga Sfântului Dimitrie pentru tatăl meu, care îi poartă numele. Este o seară minunată şi mă bucur că sunt împreună cu alţi 10 colegi de clasă.”

După 6 ore de aşteptare, Anica Pricop din Vaslui a ajuns sus, pe Colina Bucuriei, la „sfinţii mei iubiţi”, după cum îi alintă, şi adaugă: „Aşteptarea la sfinţi a fost cu multă bucurie duhovnicească. De 16 ani vin la Sfântul Dimitrie cel Nou. Eu cred că cine se luptă să fie prieten cu sfinţii este iubit de ei. Noi trebuie să facem mult mai mult pentru Dumnezeu. Faptul că stăm la un rând nu e nimic, fiindcă e necesar să facem milostenie, să scoatem tot răul din suflet, şi astfel să devenim curaţi, plăcuţi lui Dumnezeu. Prima dată când am venit la Sfântul Dimitrie, copiii mei erau la şcoli şi m-am rugat pentru ei să reuşească la examene. I-a ajutat, aşa cum i-a sprijinit să-şi ia şi case, să aibă parte de o viaţă liniştită. Credeţi-mă, îmi vine şi să plâng, când mă gândesc cât de mult ne ajută sfinţii pe noi. Totul e să credem în ei.”

Florenţa Nedelcu, o tânără credincioasă, apropiată de Catedrala Patriarhală şi de Sfântul mult milostiv Dimitrie, împărtăşeşte din trăirile sale: „Am crescut duhovniceşte în această biserică. Şi copiii mei la fel. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi scoată în cale un duhovnic şi m-a auzit. Este preot slujitor la catedrală şi mult m-a ajutat, mult de tot. În aceste zile de sărbătoare, la mine acasă unele treburi sunt neterminate, dar aici totul este pus la punct. Sunt lucruri mărunte de care mă ocup, dar eu le fac cu bucurie. Pentru Sfântul Dimitrie vin şi fac totul cu drag. Îl iubesc foarte mult. Îmi dă multă linişte sufletească.”

Liviu şi Vasilica Neagu sunt soţ şi soţie. Au doi băieţi şi sunt împăcaţi cu viaţa lor. Cu mâinile ei pricepute, Vasilica împodobeşte, de ani buni, cu flori icoanele, raclele cu sfintele moaşte din casa Sfântului Dimitrie cel Nou. Crizanteme, gladiole, crini, orhidee imperiale, anturium, trandafiri, heliconia şi alte flori, toate alese, mângâie privirile oamenilor în aceste zile de sărbătoare. Voioasă, tânăra florăreasă explică: „Îmbrac cu flori racla sfântului din anul 2002 şi mă ocup de toate aranjamentele florale. Sfântul Dimitrie a lucrat foarte frumos în viaţa mea: am o familie, suntem uniţi, ne-a ajutat să ne luăm o casă, să le putem da copiilor noştri şi o educaţie religioasă. Anul acesta am muncit trei zile continuu. Este primul an în care nu am lucrat pe ploaie. În alţi ani, ploaia ne-a udat până la piele, dar nu am răcit nici unul. Dacă aş fi muncit pentru mine, să fac bani, sigur mă îmbolnăveam.”