De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Binecuvântare arhierească la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti
În Duminica a 5‑a după Paşti, a Samarinencei, în mijlocul pelerinilor şi al nevoitorilor Mănăstirii Radu Vodă din Capitală a poposit Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Ierarhul a săvârşit Sfânta Liturghie la Altarul de vară al mănăstirii bucureştene, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
După rostirea pasajului evanghelic rânduit (Ioan 4, 5‑42), Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a tâlcuit înţelesurile textului scripturistic, explicând ce înseamnă „închinarea în duh şi adevăr”.
„Închinarea în duh și în adevăr însemna închinarea din toată inima, nu una forțată. Și ne arată acest lucru Părinții Bisericii, marii teologi, care ne‑au tâlcuit despre rugăciunea Mântuitorului, cea făcută cu toată inima, cu sudori de sânge în Grădina Ghetsimani, dar și despre rugăciunea celor care neîncetat sau neadormiți fiind au dobândit‑o. Este vorba de rugăciunea isihaștilor. Cei care au dobândit liniștirea și apropierea de Dumnezeu au dobândit această înaltă rugăciune. Este mai greu să ajungi pe o treaptă a unei astfel de rugăciuni decât să faci călătorie până la Ierusalim. Cei vechi aveau obligația ca măcar o dată pe an să călătorească la Ierusalim. Unii veneau de departe, de la sute sau chiar mii de kilometri, care atunci se făceau în câteva zile, în câteva săptămâni, dar a te ruga în duh și în adevăr era mult mai greu decât a face o călătorie până la Ierusalim. De aceea, Mântuitorul a cerut o altfel de rugăciune, care avea să se înalțe din toate bisericile, din Biserica pe care El a întemeiat‑o cu scump sângele Său”, a spus Preasfinţia Sa.
De asemenea, ierarhul a vorbit şi despre modul cum întâlnirea cu Mântuitorul a schimbat viaţa femeii samarinence: „Scrierile veacului al 4‑lea care aparțin Fericitului Ieronim și alte sinaxare de mai târziu ne vorbesc despre faptul că această femeie a sfârșit ca martiră la Roma, unde a mers după întâlnirea cu Mântuitorul și a propovăduit Evanghelia. Alături de ea s‑au aflat doi dintre fiii ei, Victor și Iosif, și, după unele surse, şase dintre surorile ei, care au avut acest curaj al mărturisirii și L‑au propovăduit pe Mântuitorul până la capăt”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Potirul” al mănăstirii.