În ziua praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, credincioșii Bisericii „Sfântul Nicolae”‑Ghica, paraclis universitar din București, au trăit un moment de mare bucurie
Binecuvântare arhierească la Mănăstirea „Sfânta Maria”-Techirghiol
Praznicul Schimbării la Față a Domnului, 6 august, a fost moment de înălțare sufletească pentru numeroșii pelerini care au trecut pragul Mănăstirii „Sfânta Maria”, stavropighie patriarhală, din Techirghiol, județul Constanța. În mijlocul ostenitoarelor așezământului monahal s-a aflat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici.
La momentul îndătinat, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat imaginea plastică prezentată de evangheliști cu privire la înfățișarea Mântuitorului, precum și legătura acestui praznic cu următorul, serbat după 40 de zile, al Înălțării Sfintei Cruci.
„Evanghelistul Marcu ne spune că «a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca zăpada» (Marcu 9, 3). Pentru locuitorii acelor regiuni sudice, zăpada era ceva unic, uimitor, era ca un etalon de curăție și frumusețe. Doar pe vârful muntelui Hebron erau mici porțiuni de zăpadă. Probabil că locuitorii, privind la acea înălțime, admirau acoperământul de zăpadă. De aceea a folosit Evanghelistul această imagine a zăpezii ca simbol al albului imaculat pentru a exprima sentimentele Apostolilor, care L-au văzut pe Mântuitorul Hristos schimbat la față, iar veșmintele Lui strălucitoare, albe foarte, ca zăpada de pe vârful muntelui. Pentru ce a fost nevoie de minunea Schimbării la Față a Domnului chiar cu puțin timp înainte de Pătimirile și Răstignirea Sa? Condacul sărbătorii de azi ne răspunde la această întrebare: «Pentru ca, atunci când Te vor vedea răstignit, să înțeleagă patima Ta cea de bunăvoie și să propovăduiască lumii că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui». Era nevoie să se arate slava Domnului, ca să nu se întunece credința Apostolilor; ca privind la Hristos umilit, înjosit, răstignit, ca la un simbol al neputinței și înfrângerii, ei, Apostolii, să țină minte slava lui Hristos de la Schimbarea la Față de pe Tabor, să creadă că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu și să înțeleagă că răstignirea Sa, moartea Sa au fost de bunăvoie, iar mai târziu să propovăduiască întregii lumi că, prin răstignirea și moartea Sa de bunăvoie, Hristos Domnul a adus mântuirea neamului omenesc. Astfel, sărbătorirea acestui eveniment în data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precede cu 40 de zile sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare, ca Vinerea răstignirii”, a spus Preasfinția Sa.