Binecuvântare pentru Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” din Chișinău

În Duminica a 4-a după Cincizecime (a Vindecării slugii sutașului), Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a slujit împreună cu Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi, Sfânta Liturghie la Parohia „Sfinții Trei Ierarhi“ din Chișinău.

Cei doi ierarhi au fost întâmpinați la primele ore ale dimineții de către părintele paroh Anatolie Goncear împreună cu părintele protopop de Chișinău, Serafim Banari, și ceilalți slujitori din Mitropolia Basarabiei, dar și din România, ne-a transmis părintele consilier cultural și comu­nicații media Constantin Olariu.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Anatolie Goncear a primit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru „Crucea Mitropoliei Basarabiei” pentru munca și jertfa depusă în parohie, dar și în cadrul Mitropoliei Basarabiei. Părintele a înălțat o adevărată catedrală în stil ștefanian, care se află la stadiul de pregătire pentru a se începe pictura.

Cuvântul de învățătură a fost ținut de părintele Neculai Dorneanu, de la Parohia „Sfânta Mah­ramă a Domnului” și „Sfinții Martiri Brâncoveni” din Iași, în care a vorbit despre minunea vinde­cării slugii sutaşului: „Evanghelia zilei ne isto­risește minunea făcută de Hristos asupra slugii unui sutaș din Capernaum, dar și credința acestuia din urmă, care a impresionat mulțimea ce Îl urma pe Iisus (Matei 8, 5-13). În acea vreme, poporul evreu era sub stăpânire romană, iar în fiecare oraș era câte o garnizoană ce avea menirea de a menține ordinea și interesele romane. Suta­șul mai era numit și centurion, având o sută de soldați sub comandă. Din Evanghelia lui Luca deducem că el se atașase de poporul evreu și respecta credința lor, constru­indu-le și o sinagogă (Luca 7, 5). La acești oameni de alt neam (altă credință sau păgâni) face referire Sfân­tul Apostol Pavel când spune: «Păgânii, deși nu au Lege, din fire fac cele ale Legii» (Romani 2, 14). Așadar, ne dăm seama că era un om corect, dar și milos, căci a venit la Mântuitorul cu rugămintea de a-i vindeca sluga: «Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit» (Matei 8, 6). Relația dintre stăpân și slugă nu era una obișnuită vremii. Marea majoritate a scla­vilor din acea perioadă erau socotiți mai mult ca o monedă de schimb, unii lucrau fără plată, pri­meau doar mâncare, iar alții nu erau socotiți nici măcar oameni. Puțin probabil ca sclavul să fi fost roman, dar stăpânul avea milă de el. Dar o să aflăm că sutașul avea o cali­tate mai mare decât mila, și anume smerenia. (…) Sutașul din Evanghelia de astăzi constituie un desăvârșit exemplu de credință vie și lucră­toare, de aceea a fost dat ca exemplu de Hristos celor care erau de față. Remediul suferinței slujitorului a fost credința stăpânului. În Sfânta Scriptură mai avem exemple de ofițeri romani care s-au convertit: sutașul Longhin, care păzea Crucea lui Iisus (Matei 27, 54), și sutașul Corneliu, botezat de Sfântul Apostol Petru (Fapte 10)”.