Binecuvântarea lucrărilor din Parohia Bistra

Duminica a XXI-a după Rusalii, 17 octombrie 2010, a găsit Parohia Bistra, Protopopiatul Marghita, în straie de sărbătoare, primind cu mare bucurie vizita Preasfinţitului Sofronie, Episcopul Oradiei.

Preasfinţitul Sofronie a fost întâmpiat cu entuziasm, în glasul clopotelor, de tineri cu flori şi credincioşi cu prapori şi de un sobor de 16 preoţi şi doi diaconi, printre care părintele consilier cultural pr. Cristian Rus, părintele consilier pr. Cătălin Călinescu şi protopopul Marghitei, pr. Ioan Şugar. Pentru credincioşii ortodocşi din Parohia Bistra a fost o duminică cu mult rod duhovnicesc, deoarece, pe lângă slujirea plină de har a Liturghiei, s-au mai binecuvântat lucrările de înfrumuseţare a bisericii parohiale şi s-a hirotonit tânărul preot Marius Viorel pe seama Parohiei Fonău, Protopopiatul Tinca, iar vrednicul preot paroh Nicolae Văscan a fost hirotesit întru iconom stavrofor cu drept de a purta cruce pectorală şi bederniţă.

Cum să moştenim împărăţia cerurilor

Preasfinţitul Sofronie a rostit un cuvânt de învăţătură în care a tălmăcit pericopa evanghelică: "Pilda semănătorului este una dintre cele mai profunde şi semnificative pilde pe care le-a rostit Mântuitorul privitor la starea duhovnicească a lumii. Pe cât este de simplă, ca model luat din viaţa de zi cu zi a unei civilizaţii rurale în care semănarea seminţelor şi apoi creşterea grânelor şi recolta erau un lucru obişnuit, pe atât este de profundă în înţelesuri duhovniceşti. Tocmai semnificaţiile o fac să fie atât de bogată şi cu toate acestea este foarte simplă, paradoxal foarte simplă, dar foarte adâncă în înţelesuri şi cât se poate de actuală".

Astfel, după cum a precizat PS Sofronie, "ni se prezintă, în pildă, patru tipologii umane, după asemănarea locurilor în care aceeaşi sămânţă cade, patru locuri diferite, deşi sămânţa este aceeaşi, sămânţa fiind, aşa cum le tâlcuia Domnul ucenicilor Săi, cuvântul lui Dumnezeu, adică Evanghelia". PS Sofronie a explicat că "noi ştim - Cuvântul lui Dumnezeu e o persoană, persoana a doua a Sfintei Treimi, Fiul, Cuvântul sau Logosul, raţiunea divină necreată, Fiul lui Dumnezeu Cuvântul prin care toate s-au făcut, dar care vine în lume să se facă om, să vestească oamenilor, fraţilor Săi în umanitate, Evanghelia - vestea cea bună a Legii celei noi - Legea lui Hristos, Evanghelia care ne învaţă pe noi cum să moştenim împărăţia cerurilor, nu să ne întoarcem înapoi în Raiul de unde strămoşii noştri au fost alungaţi, ci cum să intrăm în împărăţia cerurilor, pentru aceasta ni se predică nouă Evanghelia, este sămânţa cea bună care este aruncată, iar predicarea Evangheliei este o datorie".

Cel care ascultă cuvântul şi îl împlineşte rămâne viu, pentru că viu este Domnul şi viu este cuvântul Său, a arătat PS Sofronie care a mai spus: "În împărăţia cerurilor cuvântul este acelaşi, propovăduit pentru toţi la fel. Însă avem de-a face cu patru tipologii umane asemănate cu patru locuri diferite în care cade sămânţa, cuvântul lui Dumnezeu: pe drum, acolo unde merg călătorii şi unde se află praful; pe stâncă, un loc foarte puţin prielnic creşterii unei culturi şi apoi în pământ, dar în pământ de două feluri, pe de-o parte, pământ necurăţat, plin de spini şi de buruieni, de pălămidă, pe de altă parte, pământul cel bun în care sămânţa dă rod bogat. Aşa suntem şi noi, oamenii, iubiţii mei, fie suntem atât de asemănători drumului cel plin de praf, adică avem inimile atât de bătătorite, atât de insensibile, atât de neprimitoare pentru cuvântul lui Dumnezeu pentru că ne-am lăsat prea mult influenţaţi de cele rele şi de părintele răutăţilor care este diavolul, cel care, aşa cum spune Domnul, vine şi fură sămânţa, fură cuvântul lui Dumnezeu din sufletul care-l ascultă. Acesta, nefiind pregătit pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu, de bună seamă că îi este foarte uşor diavolului să fure cuvântul din inima sa". PS Sofronie a remarcat că mulţi oameni din societatea contemporană sunt lipsiţi de rădăcini duhovniceşti, de înrădăcinare în Biserică.

Prin răbdare, atingerea fericirii

O altă tipologie a celor ce aud cuvântul este simbolizată de "piatra pe care, deşi cade sămânţa, chiar dacă ar aduce un pic de rod, la primele intemperii se pierde... aşa sunt oamenii care primesc cu bucurie Evanghelia, când o aud, dar îndată ce vine prima ispită sau prima prigoană, sau prima încercare a credinţei, se leapădă, uită de Dumnezeu. Aceştia uită de propriile interese pentru că, de fapt, interesele noastre, ale oamenilor, sunt să ajungem să moştenim împărăţia cerurilor, să ajungem să intrăm în viaţa veşnică pentru că ar fi foarte trist dacă interesele noastre

s-ar limita doar la lumea aceasta". O altă situaţie este cea în care "cuvântul lui Dumnezeu intră în inimile noastre", dar "buruienile, spinii, pălămida ajung să înăbuşe recolta. Mântuitorul aseamănă pe acestea cu grijile lumii, cu preocupările noastre în afara lui Dumnezeu". Cea din urmă tipologie este cea a "omului care caută fericirea, ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlineşte, aduce rod întru răbdare, aceasta este starea fericită şi binecuvântată de Dumnezeu. Prin urmare, să nu ne lăsăm copleşiţi de greutăţi, de grijile vieţii, de ispite, de ce vom mânca, de ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca, spune Mântuitorul, că de toate acestea are grijă Tatăl nostru care este în ceruri", a precizat PS Sofronie care a adăugat că "ne avertizează Domnul că roada aceasta a pământului bun se aduce întru răbdare (…) după multe încercări, pământul cel bun aduce roada cea aşteptată. Fiecare dintre noi poate trece, în cursul vieţii sale, de la primul tip, cel de pe drum, cu totul înstrăinat de Dumnezeu, la ultimul, pământul cel bun care aduce rod întru dreptate".

"Statornici în credinţă şi în jertfelnicie"

La încheierea Sfintei Liturghii, părintele Ioan Şugar, protopopul Marghitei, a rostit cuvântul de bun venit adresat PS Sofronie, a dat citire hrisovului şi a evocat câteva momente importante din istoria acestei biserici, arătând că primul clopot datează din 1767, cel de-al doilea, din 1922 şi că biserica din lemn, dinaintea acesteia de zid, a fost adusă din satul Săldăbagiu de Barcău în vremea Uniaţiei, credincioşii rămânând statornici în credinţa strămoşească în ciuda vicisitudinilor abătute asupra lor. Preotul paroh Nicolae Văscan a depus eforturi neobosite alături de credincioşi şi de mulţi fii ai satului plecaţi peste hotare, dar care n-au uitat de unde au pornit, sprijinind de acolo în continuare biserica satului. Astfel, s-a reuşit restaurarea picturii, refacerea în totalitate a acoperişului şi turnului bisericii, podele noi, încălzire centrală la biserică şi casa parohială, înzestrarea bisericii cu toate cele necesare săvârşirii cultului divin public.

Părintele paroh a adus calde mulţumiri celor prezenţi, PS Sofronie, preoţilor şi diaconilor din sobor, oficialităţilor de la nivel central şi local, credincioşilor adunaţi în număr mare şi membrilor Consiliului Parohial: "Nu a fost uşor, dar Dumnezeu a fost cu noi şi ne-a binecuvântat".

În final, Preasfinţitul Sofronie a remarcat că evenimentul a avut "o deosebită încărcătură emoţională" şi a arătat că, "dincolo de primirea foarte frumoasă pe care mi-aţi făcut-o în momentul sosirii, vreau să mulţumesc tuturor pentru dragostea pe care o aveţi faţă de Sfânta Biserică şi faţă de vrednicul părinte care vă păstoreşte şi care a fost distins cu cea mai mare distincţie pe care o poate primi un preot, pentru că în această distincţie am văzut nu numai râvna şi cuminţenia pe care o are părintele, ci am dorit să vă facem şi dumneavoastră o bucurie".