Biserica Mănăstirii Gorovei, resfinţită de IPS Mitropolit Teofan

Duminică, 22 septembrie 2013, în istoria Mănăstirii Gorovei din judeţul Botoşani s-a mai scris o filă, una încărcată de frumuseţea şi măreţia slujbei de resfinţire a Bisericii cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“, ce a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un ales sobor de preoţi slujitori, atât din Arhiepiscopia Iaşilor, cât şi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Slujba arhierească de târnosire, dar şi frumuseţea şi liniştea locurilor protejate de păduri seculare, unde este aşezată venerabila mănăstire botoşăneană, au făcut ca aproape 4.000 de pelerini să-i calce pragul şi să se închine în altarul proaspăt târnosit. La final, ca o încununare a tuturor eforturilor depuse, stareţul Mănăstirii Gorovei, protos. Teofil Timişag, a primit din partea Înaltpreasfinţitului Teofan „Crucea Moldavă“, cea mai mare distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Aşezământul monahal de la Mănăstirea Gorovei, aflat pe un tărâm binecuvântat de Dumnezeu şi ocrotit de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Botezătorul, s-a aflat duminică la ceas de mare sărbătoare. În jur de 4.000 de credincioşi au fost prezenţi la slujba de resfinţire a Bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“ a mănăstirii,  săvârşită de IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de un sobor de peste 30 de preoţi slujitori, din care au făcut parte, alături de protos. Teofil Timişag, stareţul Mănăstirii Gorovei, şi arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoşani al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, pr. Stelian Ciurciun, protopop al Protopopiatului Dorohoi, pr. Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob“ din Dorohoi. La eveniment au fost prezente oficialităţi locale, judeţene şi centrale, precum şi domnul Corneliu Muha, consilierul economic al Arhiepiscopiei Iaşilor.

Resfinţirea Bisericii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“

Lăcaşul de cult al Mănăstirii Gorovei a fost stropit cu apă sfinţită şi uns cu Sfântul şi Marele Mir, iar în masa sfântului altar au fost aşezate moaşte. După aşezarea moaştelor în masa altarului, a urmat spălarea şi ungerea sfintei mese cu apă sfinţită şi cu mir, iar icoane ale celor patru evanghelişti au fost prinse de masa altarului, câte una la fiecare colţ. Slujba a continuat cu punerea unui acoperământ subţire pe sfânta masă, strânsă de altar cu o bandă tricoloră şi pecetluită, după care masa altarului a fost împodobită cu un alt acoperământ preţios, precum şi cu celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul şi lumânări.

După sfinţirea altarului şi împodobirea lui, întreaga biserică a fost cădită, iar IPS Teofan a uns cu Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, făcând pe fiecare semnul crucii.

Patru căi prin care omul se poate îmbogăţi în Dumnezeu

După slujba de resfinţire, soborul slujitor, în frunte cu Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-a îndreptat spre altarul de vară din incinta aşezării monahale, unde a debutat Sfânta Liturghie arhierească. După citirea Sfintei Evanghelii, conform tradiţiei, IPS Teofan a rostit un cuvânt de folos, în care a arătat că patru sunt căile prin care omul se poate îmbogăţi în Dumnezeu:  conştiinţa că fără Dumnezeu nu se poate face nimic, adâncirea în sine, conştiinţa propriilor păcate şi mărturisirea cuvântului lui Dumnezeu.

„În general, omul, încă din tinereţile sale, încearcă să se îmbogăţească. La prima vedere, văzută din prisma Bisericii, această tendinţă a omului de a se îmbogăţi pare a fi un lucru negativ. Dacă privim însă mai cu atenţie dumnezeiasca Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, remarcăm un lucru uimitor, anume că niciodată, de Dumnezeu şi de Biserică, bogăţia în sine nu a fost condamnată, ci abuzul de bogăţie şi dobândirea ei pe căi nedrepte, cât şi incapacitatea de a împărţi şi altora din bogăţia proprie. Pe lângă toate cele materiale necesare ca viaţa să-şi urmeze cursul ei firesc, avem nevoie însă şi de o altă îmbogăţire, cea în Dumnezeu, în Duhul Sfânt, în împărăţia cerurilor. Şi cum se poate dobândi această dublă îmbogăţire, cea trupească şi cea sufletească? În paginile Scripturii găsim răspunsul la această întrebare, precum şi în Evanghelia ce tocmai s-a rostit, în care se relatează despre pescuirea minunată şi despre modul cum Mântuitorul, după ce a predicat din corabie mulţimilor adunate pe malurile lacului Ghenizaret, i-a îndemnat pe ucenici să meargă în larg pentru a pescui. Deşi ucenicii se aflau la capătul puterilor şi nu mai sperau că vor putea pescui ceva, printr-o minune a Mântuitorului Hristos, aceştia au scos din lac o mulţime neaşteptată şi nefirească de peşti. Interpretând această pericopă, aflăm că primul lucru absolut necesar pentru viaţa noastră de aici şi pentru viaţa noastră de dincolo este să cunoaştem că fără de Hristos nu putem împlini nimic autentic şi bun. S-au străduit Apostolii, fiind departe de Hristos, toată noaptea să prindă ceva, arătând toată frământarea şi zbaterea zadarnică a omului care nu-L are pe Dumnezeu. De îndată însă ce Hristos s-a apropiat de Apostoli şi ei au aruncat mreaja, mulţime mare de peşti au fost prinşi, dovedindu-ne tuturor că, dacă-I deschizi uşa sufletului lui Dumnezeu, lucrurile încep să se limpezească, iar obstacolele nu mai sunt aşa greu de trecut. În al doilea rând, aşa după cum Hristos l-a îndemnat pe Petru să mâne corabia mai la adânc, şi noi trebuie să înţelegem că nu ne putem îmbogăţi în Dumnezeu dacă stăm la suprafaţa lucrurilor şi în superficialitate, ci doar dacă încercăm să înţelegem profunzimile vieţii, şi retrăgându-ne din agitaţia lumii, să ne întâlnim cu Dumnezeu în rugăciune. În al treilea rând, Sfântul Apostol Petru, văzând câtă mulţime de peşti au fost prinşi, spăimântându-se, a căzut în genunchi, spunându-i Mântuitorului: «Du-te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos!», arătându-ne că omul trebuie să aibă conştiinţa propriilor sale păcate şi să se adâncească în sine, sesizând multul întuneric şi multa legătură a păcatului ce se află acolo. Numai aşa vine harul şi iertarea lui Dumnezeu peste el. În al patrulea rând, la sfârşitul pescuirii minunate, Domnul Hristos îi spune lui Petru: «Nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni», pasaj din care aflăm că un alt lucru necesar pentru a ne îmbogăţi în Dumnezeu şi a avea o viaţă frumoasă pe pământ este să fim mărturisitori şi apostoli ai cuvântului lui Dumnezeu, împărtăşind şi altora din bogăţia credinţei noastre.“

Distincţia „Crucea Moldavă“, dăruită părintelui stareţ Teofil Timişag

La finalul Sfintei Liturghii, după împărtăşirea a zeci de copii şi a numeroşi credincioşi cu Sfintele Taine, părintele exarh Ioan Harpa a dat citire unei copii a hrisovului de sfinţire, act semnat de IPS Mitropolit Teofan şi pus la slujba târnosirii în piciorul sfintei mese din altar.

A urmat apoi emoţionantul cuvânt al părintelui stareţ Teofil Timişag, care a mărturisit prin câte grele încercări a trecut de-a lungul celor 22 de ani de când conduce obştea mănăstirii, dar peste care a trecut prin ajutorul lui Dumnezeu şi a Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui icoană făcătoare de minuni se află spre închinare în biserica aşezării monahale.

Drept răsplată pentru nevoinţa lor, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a oferit distincţii de vrednicie ctitorilor lăcaşului de cult şi acte de cinstire tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la reabilitarea şi pictarea lăcaşului de cult. Protos. Teofil Timişag, stareţul Mănăstirii Gorovei, a primit din partea Înaltpreasfinţitului Teofan „Crucea Moldavă“, cea mai mare distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Sărbătoarea Mănăstirii Gorovei s-a terminat cu o agapă, organizată cu ajutorul Primăriei Văculeşti, la care au participat majoritatea pelerinilor prezenţi.

Ample lucrări de reabilitare şi pictură

Mănăstirea Gorovei datează din secolul al XVII-lea, iar Biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“ a fost construită între anii 1830-1834, din cărămidă şi piatră. În decursul timpului, lăcaşul de cult a fost reparat în mai multe rânduri, între anii 1869-1870, 1890, 1953 şi 1992-1993. Deoarece biserica nu a avut o fundaţie solidă, fiind amplasată pe o porţiune de teren cu infiltraţii de apă, s-au impus reparaţii generale. Astfel, începând cu anul 2001 şi până în anul 2013, sub atenta supraveghere a actualului stareţ Teofil Timişag, s-au efectuat lucrări deosebite la fundaţie şi injectări în pereţi, pentru consolidarea bolţilor şi a turnului clopotniţei. De asemenea, biserica a fost pardosită cu marmură şi a fost înfrumuseţată cu pictură în tehnica fresco de prof. Dan Gogu, împreună cu ucenicii săi, între anii 2009-2012. Arhondaricul a fost construit în anul 1910, dar a fost modificat în timp. În anul 2003 s-a zidit o clopotniţă la poarta mănăstirii, unde va fi amenajat şi un muzeu; totodată s-a obţinut autorizaţia şi începerea construcţiei pentru un corp de chilii. Deşi hramul mănăstirii este „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“, prin tradiţie mai exista un hram al aşezării monahale Gorovei, anume sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Costurile necesare reconstruirii, pictării şi înzestrării bisericii cu cele necesare oficierii slujbelor divine au provenit din donaţii ale unor credincioşi, precum şi din sponsorizări.