„Botezul creștin este desăvârșirea botezului lui Ioan”

În Duminica dinaintea Botezului Domnului, 5 ianuarie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, explicând înțelesurile duhovnicești ale Sfintei Evanghelii duminicale (Marcu 1, 1‑8).

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat mai întâi raportul dintre botezul lui Ioan de la râul Iordan și Botezul creștin, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, ca început și temelie a vieții creștinului în iubirea Sfintei Treimi.

„Dumnezeu a voit ca prin Sfântul Ioan Botezătorul să se săvârșească în poporul iudeu botezul pocăinței, ca pregătire pentru Botezul creștin. După cum Sfântul Ioan Botezătorul a fost Înaintemergător al Domnului Hristos, tot așa botezul lui este pregătitor al Botezului creștin. Botezul în apă practicat de Ioan, ca semn de pocăință pregătitoare spre iertarea păcatelor, trebuia completat cu Botezul în apă și în Duh Sfânt, prin care omul primește în același timp iertarea păcatelor, înfierea sau calitatea de fiu al lui Dumnezeu după har și arvuna învierii din moartea sufletului cauzată de păcat. Prin botezul săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul se întăreau conștiința păcătoșeniei și conștiința nevoii omului de a fi iertat de păcate, dar și nevoia de schimbare a vieții. (…). Sfântul Ioan precizează că el practică acest botez în apă spre pocăință, dar după el vine Cel care botează cu Duh Sfânt, Acela fiind numit de el «Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii», adică păcatul neascultării protopărinților, din care derivă toate celelalte păcate. Botezul lui Ioan era spre pocăință ca stare pregătitoare pentru primirea iertării păcatelor, dar iertarea propriu‑zisă a păcatelor se dăruiește prin Botezul creștin săvârșit în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Sfântul Vasile cel Mare, în Omilia a 13‑a, numită «Îndemnătoare la Sfântul Botez», spune că Ioan a predicat botezul pocăinței, iar Domnul Iisus predica Botezul înfierii. Botezul practicat de Sfântul Ioan este începutul Botezului, iar Botezul creștin săvârșit în numele Preasfintei Treimi este desăvârșirea botezului lui Ioan”, a afirmat Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce Mântuitorul a venit la Iordan pentru a primi botezul lui Ioan, deși El era fără de păcat.

„Mântuitorul primește botezul lui Ioan din smerenie, pentru că El nu avea păcat. Mai există, totuși, un alt motiv pentru care El dorește să primească acest botez. Când spune «Lasă acum să plinim toată dreptatea!» Se referă la planul drept al lui Dumnezeu de mântuire. Potrivit acestui plan, botezul lui Ioan era un prilej de a aduna mulțimile la Iordan. Acest botez pe care Hristos îl primește de la Ioan era și prilejul ca Ioan să‑L arate mulțimilor pe Iisus, să‑L facă cu adevărat cunoscut, spunând că Acela era Mesia Cel așteptat, Care botează cu Duh Sfânt și cu foc, adică oferă iertarea păcatelor, darul înfierii și arvuna învierii sufletului din moartea cauzată de păcat, ca pregătire pentru învierea cea de obște de la sfârșitul veacurilor. Așadar, Iisus primește botezul pocăinței nu pentru Sine, ci pentru păcatele tuturor oamenilor, pentru că El, prin Jertfa de pe Cruce, a luat asupra Sa păcatele tuturor oamenilor, în sensul că păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva a fost ridicat, anulat sau vindecat prin desăvârșita Sa ascultare până la moarte”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În ultima parte a cuvântului său, Patriarhul României a arătat modul în care, la Botezul Domnului în Iordan, identitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu făcut Om este confirmată de Tatăl și de Duhul Sfânt.

„Niciodată până la Iisus din Nazaret nu s‑a întâmplat ceea ce s‑a petrecut după ce El a primit botezul pocăinței de la Ioan. Evangheliile sinoptice spun că, pe când Iisus ieșea din apele Iordanului, s‑au deschis cerurile și un glas s‑a auzit spunând «Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit», iar Duhul Sfânt în chip de porumbel a coborât pentru Iisus, confirmând ceea ce a spus cu adevărat glasul Părintelui, anume că Iisus din Nazaret nu este Fiul lui Iosif, ci Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic viu, Care din iubire pentru oameni S‑a făcut tocmai ceea ce iubea, adică Om. (…) Astfel, Duhul Sfânt a adeverit temeinicia sau puterea cuvântului Tatălui. În felul acesta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, prin însuși faptul că se deschid cerurile la botezul în Iordan, a deschis calea unui alt Botez, în numele Sfintei Treimi, pe care îl va porunci ucenicilor spre săvârșire înainte de Înălțarea la cer. Astfel, învățăm că după botezul pocăinței primit prin mâna lui Ioan se deschide perspectiva unui Botez superior, anume Botezul înfierii, pentru că atunci când Tatăl a zis «Acesta este Fiul Meu Cel iubit» nu S‑a referit doar la dumnezeirea lui Iisus, ci și la umanitatea Lui. Tatăl nu iubește doar dumnezeirea Fiului, ci și umanitatea pe care Fiul, cu voia Tatălui și cu lucrarea Duhului Sfânt, Și‑a împropriat‑o sau Și‑a însușit‑o, devenind Om. Aceasta este înfierea prin har: acum când credem în Dumnezeu Fiul Care a devenit Om, primim prin Botez demnitatea de fiu al lui Dumnezeu după har”, a explicat Preafericirea Sa.