Bucuria Bisericii, bucuria de la nunta cerească

„Haina de lumină care îmbracă sufletul credincios, rugător și făptuitor de bine se vede când omul se manifestă cu bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă-răbdare”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură. Preafericirea Sa a participat duminică, 2 septembrie, la Sfânta Liturghie, săvârșită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii relatează „Pilda nunții fiului de împărat” (Matei 22, 2-14). În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Prea­fericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că împăratul care face nunta pentru fiul său este Dumnezeu Tatăl, iar fiul este Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii; nunta este chemarea oamenilor la mântuire în Împărăția cerurilor; mireasa este Biserica, și anume mulțimea oamenilor și popoarelor care răspund chemării lui Dumnezeu prin credința în Domnul Iisus Hristos și prin botez; haina de nuntă este harul Sfântului Botez, veșmântul credinței și al faptelor bune. De asemenea, cei întâi chemați la mântuire sunt cei apropiați, adică poporul ales sau evreu.

În urma refuzului celor poftiți la mântuire, împăratul a trimis slugile sale ca să cheme pe cei de la răspântiile drumurilor, și răi, și buni, adică neamurile păgâne, umplându-se, prin milostivirea lui Dumnezeu, casa cu oaspeți. Între cei poftiți, împăratul a văzut un prieten care nu avea haină de nuntă, pe care l-a dat slugilor ca să îl lege la picioare și mâini pentru a fi aruncat în „întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși” (Matei 22, 13-14).

„În mod tainic, remarcăm faptul că, deși a chemat și buni, și răi, împăratul nu i-a separat, dar s-a adresat unei singure persoane cunoscute. Acest misterios prieten cunoscut care intră în casa împăratului fără haină de nuntă, cu alte cuvinte care nu are cuget curat sau conștiință curată, este posibil să fie Iuda Iscarioteanul, despre care Sfintele Evanghelii ne spun că el la Cina cea de Taină, care prefigura nunta din Împărăția cerurilor, a venit cu gând necurat, rău, întunecat, având ascunsă în cugetul său ideea trădării lui Iisus pentru 30 de arginți. […] Astfel, Iuda a mers în întunericul cel mai din afară, adică din afara comuniunii de iubire a lui Hristos. El s-a autoexclus, s-a separat de bunăvoie pentru că era robit de gândul acesta de a-L vinde pe Iisus pentru 30 de arginți. Dimpreună cu Iuda Iscarioteanul pot fi toți cei care nu se pregătesc corespunzător pentru marea onoare care li se face, și anume aceea de a fi chemați la masa Împăratului, la ospățul credinței”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

Haina de nuntă, harul Preasfintei Treimi primit la Botez

Evanghelia acestei duminici ne învață că Dumnezeu cheamă la mântuire pe toți oamenii, iar Sfântul Grigorie de Nyssa spune că „devin aleși cei care răspund chemării”. Haina de nuntă, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este „harul Preasfintei Treimi primit la Botez, care îmbracă sufletul și trupul în lumină”, iar bucuria de la nunta cerească este bucuria Bisericii, care este pregustată în această viață pământească în fiecare duminică și sărbătoare la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie euharistică. „Ca să dobândim această haină luminoasă de nuntă, dăruită nouă la Botez pentru a participa la ospățul euharistic, trebuie să ne pocăim de păcate, să alungăm întunericul din gândurile, cuvintele și faptele noastre, înlocuindu-le cu gânduri, cuvinte și fapte bune ale credinței, pline de harul Mântuitorului Iisus Hristos, de dragostea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl și de lumina Duhului Sfânt. Iar toate acestea se realizează prin rugăciune și spovedanie, considerată a fi «un botez al lacrimilor». Această haină de nuntă este, așadar, nu o haină din pânză, ci o haină de lumină, și aceasta este arvuna slavei Împărăției cerurilor”, a reliefat Preafericirea Sa.

De asemenea, Patriarhul României a evidențiat că „haina de lumină este o realitate duhovnicească reală, nu închipuită”, după cum ne încredințează Sfântul Apostol Pavel (Coloseni 3, 12) și sfinții lui Dumnezeu care s-au învrednicit de acest dar. „Haina de lumină care îmbracă sufletul credincios, rugător și făptuitor de bine se vede când omul se manifestă cu bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă-răbdare. Atunci el are haină de nuntă, de bucurie, de asemănare cu Dumnezeu, Care Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, precum spune psalmistul (Psalmul 103, 2), pentru că Dumnezeu este Lumină. Această bunătate se arată prin milostenie, ajutorarea săracilor, bătrânilor, orfanilor, a tuturor celor pe care Dumnezeu îi cheamă la mântuire, chiar dacă ei nu se consideră niciodată vrednici de o cinste atât de mare”, a spus Părintele Patriarh Daniel.