„Bucuria Învierii este ascunsă în Cruce“

În cuvântul ţinut la sfârşitul Sfintei Liturghii oficiate în biserica Mănăstirii Cernica, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a scos în evidenţă rolul Sfintei Cruci în viaţa omului şi necesitatea ca fiecare dintre noi să ne asumăm Crucea. În încheiere, a precizat că, într-un viitor apropiat, se va înfiinţa Centrul social-cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica“, în incinta Mănăstirii Cernica.

Evanghelia pe care am auzit-o ieri citindu-se în timpul Sfintei Liturghii este identică cu cea care se citeşte în Duminica Sfintei Cruci din Postul Sfintelor Paşti. Preafericitul Părinte Patriarh a precizat că acest lucru „se explică prin faptul că Biserica doreşte ca noi să înţelegem mai profund, mai cuprinzător semnificaţia Sfintei Cruci, din punct de vedere duhovnicesc. Cinstirea Sfintei Cruci se face la sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci de pe 14 septembrie, dar care este întărită prin alte două sărbători: duminica dinainte şi cea de după Înălţarea Sfintei Cruci. La aceste trei sărbători legate de Sfânta Cruce, se adaugă Duminica Sfintei Cruci din mijlocul Postului Sfintelor Paşti“.

„Luarea Crucii înseamnă a asuma greutăţile vieţii“

„Evanghelia de astăzi (ieri, n.r.) ne arată în primul rând care este lumina înţelesului celui mai adânc al Sfintei Cruci, ca lumină a vieţii noastre creştine. Mântuitorul Iisus Hristos ne zice care sunt condiţiile credinţei în El şi ale comuniunii sau legăturii vii cu El. În Evanghelie mai întâi se spune: «Oricine voieşte să vină după Mine», fiind vorba de libertatea de a-I urma sau de a nu-I urma lui Hristos. Mântuitorul se adresează oamenilor fără să îi forţeze, fără să îi oblige să vină după El şi spune: «Cel ce voieşte să vină după Mine, trebuie să se lepede de sine, să îşi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie»“, a adăugat Preafericirea sa.

Lepădarea de sine înseamnă lepădarea de viaţa egoistă, de un fel pătimaş de a trăi.

„Lepădarea de sine într-o formă concentrată este lepădarea de mândrie şi de lăcomie. Luarea Crucii înseamnă asumarea greutăţilor vieţii, a neputinţelor, lipsurilor din viaţa noastră şi a ostenelilor pe care le săvârşim pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Iar urmarea lui Hristos înseamnă ascultarea cuvântului Lui, împlinirea în viaţă, în practică a poruncilor Lui şi împărtăşirea cu El prin Sfintele Taine“, a mai Părintele Patriarh.

Cine poartă Crucea în unire, în comuniune cu Hristos, prin credinţă, prin fapte bune şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, gustă încă din lumea aceasta bucuria împărăţiei cerurilor, pregustă de aici ceva din slava Învierii lui Hristos. „Bucuria Învierii este ascunsă în Cruce, iar Crucea ne arată slava Învierii, când Hristos Cel răstignit ni se arată nouă ca fiind şi Hristos Cel înviat“, a menţionat Preafericitul Părinte Patriarh.

„Crucea este taina suferinţei cu speranţă“

Drumul Crucii este drumul Învierii, şi suferinţa prin care trecem noi, cerând ajutorul lui Dumnezeu, este ca să putem birui ispitele, lipsurile, nepuţinţele, ostenelile. Aceasta este calea adevărată spre bucurie. „Noi nu cinstim Crucea fără Înviere şi nu le despărţim una de alta. De aceea cântăm: «Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim». Biserica nu propovăduieşte suferinţa, ci arată că, în lumea aceasta marcată de păcat, nu putem ajunge la bucurie fără să ne asumăm suferinţa cu gândul la Dumnezeu. Cine nu vede la capătul drumului Crucii lumina Învierii cade în deznădejde. Cine suferă fără speranţă, cine suferă fără credinţă, fără să se roage lui Hristos, Care a zis: «Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi», acela poate cădea în deznădejde. Mulţi oameni, pentru că n-au avut credinţă tare, speranţă şi nici rugăcine puternică, când n-au mai putut suferi, s-au sinucis, şi-au curmat viaţa pentru că n-au avut suferinţa legată de speranţă şi de nădejde. Deci taina Crucii pentru noi nu este doar taina suferinţei, ci e taina suferinţei cu speranţă, cu nădejde, cu încredere puternică în ajutorul lui Dumnezeu şi cu rugăciune fierbinte, pentru ca El să ne ajute să trecem prin necazuri şi să vedem la capătul suferinţei bucuria Învierii, bucuria birunţei, bucuria realizării noastre în calitate de creştini iubitori de Hristos“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh.

La sfârşitul cuvântului de învăţătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit şi înfiinţarea, în viitorul apropiat, a Centrului social-cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica“, care va funcţiona în clădirile fostului Seminar Teologic de la Mănăstirea Cernica. Iar în data de 3 decembrie, de ziua pomenirii Sfântului Cuviosului Gheorghe, stareţ al Mănăstirii Cernica, se va sfinţi paraclisul din casa Sfântului Ierarh Calinic. Tot în aceeaşi zi va fi şi sinaxa tuturor stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Bucureştilor, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la întemeierea Mănăstirii Cernica.