Ieri, în Duminica a XIX-a după Rusalii, în Biserica Ortodoxă s-a amintit la Sfânta Liturghie de Predica de pe munte a Mântuitorului Iisus Hristos, şi în special de porunca iubirii vrăjmaşilor, consemnate de Sfântul Evanghelist Luca (6, 31-36). În cuvântul de învăţătură rostit în paraclisul istoric din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre vindecarea urii prin bunătate şi rugăciune.
Porunca iubirii vrăjmaşilor pe care Mântuitorul a dat-o ucenicilor săi este singura cale pentru fiecare om de a birui răul şi păcatul care iau uneori forme sălbatice în cei care urăsc şi fac rău semenilor lor. „Domnul Hristos arată că a face bine celor care ne fac bine, a iubi pe cei care ne iubesc şi a da împrumut celor care ne dau împrumut înseamnă a trăi după firea obişnuită a oamenilor, care se întâlneşte şi la păgâni, şi la orice păcătos care face bine celui care îi face bine şi care face rău celui care îi face rău. Hristos Domnul aduce o schimbare radicală. El îndeamnă, zicând aceste cuvinte: «Iubiţii pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi»“, a spus Preafericirea Sa. Mântuitorul proclamă un lucru cu adevărat nou şi neobişnuit pentru oameni învăţaţi să trăiască după propria fire, dar care purtându-se aşa sunt departe de chipul iubitor al lui Dumnezeu Care se arată milostiv faţă de toţi oamenii. „Nefirescul poruncii Mântuitorului arată că natura noastră egoistă, pe care noi o considerăm firească, nu este firească. Pentru omul păcătos, a iubi pe cel care îl iubeşte este firesc, iar a-l iubi pe cel care îl urăşte este nefiresc. Ceea ce înseamnă că natura păcătoasă, egoistă, care amestecă binele cu răul, nu este natura sănătoasă, ci este natura bolnavă de păcat, pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel bun şi milostiv, iar bunătatea şi milostivirea sunt forma sănătoasă a naturii umane. Răutatea şi ura nu sunt starea normală a naturii umane, ci starea căzută“, a arătat Patriarhul României.
Cel care dă dovadă de îngăduinţă şi bunătate faţă de cei care îl prigonesc şi îl urăsc se face într-un mod tainic un lucrător împreună cu Dumnezeu la îndreptarea celui orbit de ură. Dumnezeu alege calea potrivită de a chema şi a îndrepta, nu omul. „Pe unii îi schimbă Dumnezeu printr-o lucrare tainică a harului, printr-o înţelepţire, prin faptul că, deşi se aşteaptă din partea noastră răzbunare, noi răspundem cu răbdare, sau cu rugăciuni şi mai multe pentru ei. Adesea, Dumnezeu poate schimba pe vrăjmaşi nu numai prin milostivirea lui răbdătoare, ci şi prin o pedagogie tainică, trimiţându-le încercări“, a explicat PF Părinte Patriarh Daniel. Iertarea şi iubirea vrăjmaşilor sunt o lucrare care se manifestă şi în sufletul omului bun, care alungă de la el amintirea şi prezenţa răului ce pot să îi ofilească sufletul şi inima cu gânduri rele, cu tristeţe, cu supărare. Iubirea de vrăjmaşi se naşte şi sporeşte numai prin rugăciune stăruitoare. „Dacă însă nu începem rugăciunea de iertare pentru vrăjmaşi şi de îndreptare a lor, purtăm în sufletul nostru amintirea urii şi a răutăţii lor. Purtăm în sufletul nostru răutatea lor pe care noi am simţit-o ca o străpungere a fiinţei noastre, ca o ură venită din partea altora. Dacă omul nu pune capăt urii, ci încearcă să se răzbune şi să răspundă la ură cu ură, şi la răutate cu răutate, răutatea din sufletul celui care suferă se înmulţeşte, pe când prin iertare ea se diminuează. Cel care iartă se eliberează de amintirea răului pe care l-a săvârşit cineva şi, eliberându-se de dorinţa de răzbunare şi uitând răutatea altora, el se schimbă şi devine milostiv ca Dumnezeu“, a spus Patriarhul României.