Bunătatea Mântuitorului eliberează de răutatea demonilor

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat duminică, 1 iulie, la Sfânta Liturghie săvârșită în Para­clisul Catedralei Mântuirii Neamului. În Duminica a 5-a după Rusalii a fost citită pericopa evanghelică a vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei, relatată de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei (8, 28-34). La finalul slujbei, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că bunătatea Mântuitorului Iisus Hristos îi eliberează pe oameni de răutatea demonilor.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită ieri în Paraclisul Catedralei Națio­nale de arhim. Paisie Teodorescu, vicar patriarhal, împreună cu arhim. Dionisie Constantin, consilier patriarhal, și protos. Lucian Bujor, inspector eparhial şi slujitor la paraclisele Reşedinţei Patriarhale. În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Patriarhul României a sub­liniat faptul că episodul vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei ne arată dorința Mântuitorului Iisus Hristos de a-i elibera pe oameni de puterea duhurilor rele sau necurate. Deși se vedea că suferă, sunt chinuiți și la rândul lor chinuie pe alții, nici unul dintre locuitorii cetății nu L-a chemat pe Mântuitorul ca să-i vindece pe cei doi demonizați. Dar Iisus, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, a venit nechemat, ca să arate că El S-a pogorât în lume să izbăvească pe oameni de păcat, de patimi, de boli și de stăpânirea diavolului: „Nici un locuitor din cetatea Gadarei nu L-a chemat, ci El din proprie inițiativă S-a dus acolo unde demnitatea umană era umilită și chinuită de demoni. S-a dus să elibereze pe doi oameni chi­nuiți de duhurile necurate. Aici vedem iubirea Lui milostivă. El nu aș­teaptă să fie chemat acolo unde este multă suferință, ci Însuși merge ca să elibereze pe doi oameni chinuiți de multă vreme de demoni și care la rândul lor au devenit răi cu ceilalți oameni. De ce locuitorii cetății Gadara sau ținutului Gadarenilor nu L-au chemat pe Iisus ca să-i elibereze pe acești doi demo­nizați? Pentru că nu-i mai considerau oameni, ci îi considerau și pe ei demoni, pentru că au împrumutat de la demoni răutatea și violența. De aceea nu le-a mai fost milă de acești oameni stăpâ­niți de demoni. Mintea lor, glasul lor, miș­cările corpului lor erau folosite de demoni. Ei nu mai gândeau ome­nește, ci drăcește. Nu mai acțio­nau ca oameni, ci ca puteri demonice care foloseau trupul lor. Prin vindecarea sau eliberarea oamenilor posedați de demoni, Iisus deja arată ce este mântuirea. Mântuirea nu este doar vindecare de boala trupului, ci și eliberarea omului de sub stăpânirea puterilor demonice sau diavolești. Prin aceasta, El începe deja o judecată a puterilor diavolești, în sensul că alungă pe demoni din oamenii chinuiți”, a spus Preafericirea Sa.

„Iubirea Lui milostivă chinuia răutatea lor violentă”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat faptul că Iisus nu-i pedepsește, nu-i mustră pe demoni când Se apropie de ei, ci doar vine cu intenția de a să­vârși binele. Din iubire pentru oameni, El îi eliberează pe cei doi robiți de demoni: „Acești oameni chi­nuiți, disprețuiți și urâți de toți ceilalți sunt totuși în atenția Mântuitorului Iisus Hristos. Iubirea Lui milostivă Îl duce spre ei și, când Se apropie de oamenii în care stăpâneau duhurile rele, acestea se simt chinuite. Mântuitorul Iisus Hristos nu i-a certat pe demoni, nu i-a mustrat folosind cuvinte, nu i-a amenin­țat și, cu toate acestea, demonii se simțeau chinuiți. Cum i-a chinuit, dacă nu le-a făcut nimic? De ce demonii, care se aflau în oamenii pe care îi stăpâneau, s-au simțit chinuiți de prezența Mântuitorului Iisus Hristos? Ce îi chinuia, dacă El nu i-a certat, nu le-a adresat cuvinte mustrătoare și nici nu i-a pedepsit? De ce se simțeau ei chinuiți? Se simțeau chinuiți doar prin prezen­ța fizică a lui Iisus alături de oamenii demonizați. Îi chinuiau pe demoni bunătatea și iubirea milostivă a lui Iisus, care contrastau cu răutatea demonilor. Fiindcă lângă demonii cei răi a venit Dumnezeu-Omul Cel mult-milostiv și preabun. Lângă demonii cei necu­rați care se aflau în oamenii pe care îi chinuiau a venit Cel Sfânt. Iubirea Lui smerită și milostivă, pe de o parte, și sfințe­nia Lui chinuiau pe acești demoni care urau pe oameni, erau răi și mândri. Smerenia Lui chinuia mândria din ei și sfințenia Lui chinuia necu­răția lor. Iubirea Lui milostivă chinuia răutatea lor violentă”.

La final, Preafericirea Sa a adresat felicitări slujitorilor și credincioșilor care se împărtă­șesc din potirul Paraclisului Catedralei Naționale, precum și voluntarilor care desfășoară acțiuni misionare social-filantropice. Pen­tru strana și biblioteca paraclisului, Patriarhul României a oferit trei apariții recente la Editurile Patriarhiei Române: „Anastasimatarul” și „Uniți în cuget și în simțiri. Unitatea de credință și de neam” (2 volume). Arhim. Paisie Teodorescu a adresat mulțu­miri Patriarhului României pentru permanenta purtare de grijă față de comunitatea clădită în jurul Paraclisului Catedralei Naționale și i-a oferit un coș cu flori. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Anastasis” al Paraclisului Catedralei Mântuirii Nea­mului.