Bunătatea sufletului, adevărata îmbogățire a omului

În bisericile ortodoxe a fost citită ieri, 5 noiembrie 2017, Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în predica rostită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală că această pericopă evanghelică ne oferă mărturia clară, din partea Mântuitorului Iisus Hristos, privind existenţa şi viaţa sufletului după despărţirea sa de trup, adică după moartea fizică a omului.

Patriarhul României a explicat că această pildă ne prezintă adevăruri fundamentale, pentru ca noi să înţelegem legătura care există între viaţa pământească a omului şi viaţa de dincolo de mormânt a sufletului. „Evanghelia ne arată că sufletul omului, după ce se desparte de trup, merge fie în comuniunea drepţilor, fie în izolarea şi întristarea păcătoşilor, fie în rai, fie în iad. Această precizare este foarte importantă, deoarece ea ne arată valoarea unică a vieţii omului pe pământ. Deşi viaţa omului pe pământ este trecătoare, de ea depinde viaţa netrecătoare sau veşnică a sufletului după ce se desparte de trup. Vedem că sufletul omului, după despărţirea sa de trup, nu stă într-o stare de nepăsare, de amorţire sau de indiferenţă, ci are conştiinţa luminată şi poate comunica acolo cu alte suflete, mai ales cu sufletele drepţilor din rai. De asemenea, învăţăm că sufletele după moarte sunt conştiente de starea în care se află şi de deosebirea care există între rai şi iad”, a evidenţiat Preafericirea Sa.

Focul iadului, durerea vidului spiritual din sufletul omului nemilostiv

Focul sau suferința din iad se arată și ca o durere sufletească care nu poate fi vindecată. „După unii Sfinţi Părinţi ai Bisericii, focul sau văpaia în care se afla sufletul bogatului nemilostiv înseamnă o mustrare a conştiinţei, un regret permanent, o suferinţă a sufletului pentru faptele rele săvârşite sau pentru binele pe care putea să-l facă omul pe pământ dar nu l-a făcut. Cu alte cuvinte, focul nematerial al iadului este durerea vidului spiritual din sufletul omului nemilostiv, care a fost insensibil şi inuman în relaţia cu semenii lui”, a arătat Patriarhul României.

Despre sufletul bogatului nemilostiv, Preafericirea Sa a spus că: „El a fost mai întâi înmormântat în materia trupului, pentru că gândea trupeşte, simţea trupeşte şi lucra trupeşte. El a devenit cu totul ţărână, pământ, materie stricăcioasă în timpul vieţii pe pământ, ca stare duhovnicească. Totuşi, Evanghelia precizează că din iad ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, bogatul nemilostiv l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Aceasta ne arată că trupul bogatului a fost înmormântat, iar sufletul lui a fost coborât la iad (...). Sufletul bogatului îl vede pe Avraam, părintele credinţei, îl vede pe Lazăr, îi vede pe cei drepţi, dar nu poate ajunge la ei. Aici vedem că este o comunicare între sufletele din iad şi cele din rai, atât cât o îngăduie sau o permite Dumnezeu, dar nu este o comuniune”.

Starea duhovnicească a sufletului a fost criteriul judecăţii în cazul bogatului nemilostiv şi săracului Lazăr. „Bogatul nemilostiv nu a fost pedepsit pentru că a săvârşit fapte rele, ci pentru faptele bune pe care putea să le săvârşească şi nu le-a săvârşit, deoarece a fost nemilostiv şi insensibil la suferinţa celor din jur. La săracul Lazăr vedem că bunătatea sufletului contează mai mult decât mulţimea faptelor bune, deoarece nu totdeauna faptele bune ne duc și la smerenie. Dacă multele fapte bune ne duc la mândrie şi laudă de sine, atunci nu ne-am îmbogăţit cu adevărat sufletul”, a subliniat Patriarhul României.

Rugăciuni pentru odihna sufletelor celor decedaţi în atacul terorist din New York

În cadrul Sfintei Liturghii, atât la Catedrala Patriarhală, cât şi la Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale, au fost rostite ectenii şi rugăciuni pentru odihna sufletelor celor decedaţi în urma atacului terorist de la New York, de săptămâna trecută.