Călătorie mântuitoare spre Lumina Învierii

În cadrul Deniei de miercuri seara în Biserica Ortodoxă s-au rememorat patru momente deosebite din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului. La Catedrala patriarhală, slujba Deniei de ieri seară, adică Utrenia din Sfânta şi Marea Joi, a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Deniei, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul a arătat că fiecare din cele patru evenimente îi poartă pe credincioşi în călătoria mântuitoare spre Lumina Învierii. „Începând cu seara aceasta, Îl însoţim pe Mântuitorul Hristos la Sfintele Sale Pătimiri. Înainte de Cina cea de Taină, în foişorul pregătit de către Zevedeu, Mântuitorul se încinge cu un ştergar şi mai întâi îi spală picioarele lui Iuda, şi către sfârşit merge să îi spele picioarele lui Petru, care mai întâi se fereşte şi se sfieşte. După spălarea picioarelor ucenicilor, Mântuitorul şi-a schimbat hainele şi S-a aşezat la masă ca să serbeze Paştile. El a luat pâine şi vin, ceea ce ne arată că materia care se foloseşte pentru Taina Sfintei Euharistii este pâinea şi vinul, după cum ne arată toţi cei patru Evanghelişti. După Cina cea de Taină, când au luat naştere Sfânta Liturghie şi Sfânta Euharistie, Mântuitorul S-a retras pe Muntele Măslinilor împreună cu Ucenicii Săi ca să Se roage. Aici S-a rugat pentru Ucenicii Săi, pentru lumea întreagă şi, în cele din urmă, pentru Sine, spunând: «Părintele meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!» Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că aceste cuvinte pe care le-a rostit Mântuitorul arată, pe de o parte, firea Sa omenească, iar pe de altă parte, au fost rostite ca să adoarmă vigilenţa diavolului, care în acele momente îl considera pe El un simplu om“, a arătat Preasfinţia Sa.

În continuare, PS Episcop Varsanufie Prahoveanul a arătat că atunci când Mântuitorul Iisus Hristos S-a coborât de la locul Lui de taină unde se ruga, găsindu-i pe ucenici dormind, i-a mustrat. „Mustrarea Sa era îndreptată mai ales împotriva aceluia care a zis că Îl va urma până la moarte, adică împotriva lui Petru. După aceste evenimente, Mântuitorul a trecut dincolo de pârâul Cedrilor şi acolo, într-o grădină unde obişnuia să Se roage, a fost prins de ostaşii aduşi de Iuda. Aşa cum am ascultat în cântările din această seară, vedem că Iuda s-a îmbolnăvit cu iubirea de arginţi, a lăsat deoparte iubirea săracilor şi L-a vândut pe Mântuitorul lumii, pe Cel prin care lumea a fost creată, pe Cel care S-a coborât din slava Sa ca să ia asupra Sa păcatele întregii omeniri şi să-l împace pe om cu Dumnezeu. Toate aceste cântări şi versete evanghelice, care ne aduc înaintea sufletului nostru istoria mântuirii neamului omenesc, ar trebui să ne ajute să conştientizăm că de multe ori nu rămânem lângă Mântuitorul Iisus Hristos. De multe ori, în loc să priveghem, în loc să rămânem lângă Hristos, ne dăm după grijile lumii, după nevoile trupului, şi nu punem mai întâi de toate căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu“, a spus Preasfinţia Sa.