Când începe diversificarea alimentaţiei sugarului

Trecerea de la alimentaţia lactată la cea diversificată reprezintă un fenomen natural. Aceasta poate începe după vârsta de patru luni la sugarii alimentaţi mixt şi artificial şi după şase luni la cei alimentaţi natural. Această recomandare a rezultat din punerea în balanţă a avantajelor şi dezavantajelor unei diversificări precoce.

În alimentaţia sugarului sunt prezente trei etape:

- alimentaţia exclusiv lactată, din primele patru-şase luni de viaţă, sub forma alimentaţiei naturale, mixte sau artificiale;

- introducerea de alimente noi, după vârsta de patru luni, la sugarii alimentaţi mixt şi artificial, şi după vârsta de şase luni, la sugarii alimentaţi natural;

- dezvoltarea masticaţiei şi autonomiei alimentare şi diversificarea gustului, care se iniţiază de la sfârşitul primului an de viaţă.

Există avantaje în situaţia folosirii precoce a alimentelor solide acceptate de sugar. Astfel, aceasta poate reprezenta o dovadă a unei evoluţii psihomotorii precoce, dezvoltă gustul, facilitează introducerea unor regimuri alimentare mai calorigene, stimulează vorbirea timpurie. Prin sporirea aportului caloric, sugarul va avea un somn liniştit în cursul nopţii şi va creşte corespunzător în greutate.

Diversificarea cu alimente bogate în fier, precum carnea, gălbenuşul de ou sau cereale fortificate scade incidenţa anemiei hipocrome a sugarului. Aceste avantaje sunt valabile în cazul unei dezvoltări neuromotorii precoce.

În general, sugarii sub vârsta de şase luni primesc cu greutate alimentele solide, nu pentru că nu le plac, ci pentru că funcţiile neuromusculare nu sunt dezvoltate. În actul suptului are loc propulsia limbii către palatul dur, ceea ce face ca alimentele solide să fie eliminate prin părţile laterale ale gurii. După şase luni, sugarul acceptă cu uşurinţă alimentele solide, deoarece, după această vârstă, el poate sta în şezut, poate să deschidă gura, ca o dorinţă de a primi alimentul oferit, sau să întoarcă, în semn de saţietate sau refuz, capul.

Există şi dezavantaje în cazul introducerii precoce a alimentelor solide, deoarece găsesc nepregătite funcţiile digestive pentru prelucrarea lor şi funcţiile renale pentru eliminarea lor.

Din cauza cantităţii scăzute de enzime pancreatice, înaintea vârstei de şase luni sugarii au o problemă în digestia altor proteine decât cele din lapte. Amidonul este incomplet digerat, ceea ce poate genera diaree cronică, cu alterarea mucoasei intestinale şi în final apariţia malabsorbţiei.

De asemenea, introducerea precoce în alimentaţie a alimentelor de natură animală şi vegetală aduce o cantitate crescută de minerale, determinând o suprasolicitare a funcţiei renale.

Valoarea nutriţională a proteinelor din cereale şi vegetale este mai scăzută decât cea a laptelui, influenţând negativ necesarul caloric zilnic.

Cantităţi mari de glucide şi valoarea calorică mare a făinoaselor favorizează apariţia obezităţii prin creşterea celulei adipoase care are caracter persistent în evoluţie. Introducerea unor mese cu fructe şi vegetale, ce înlocuiesc mese de lapte, pot duce la diaree cronică.

Administrarea de cereale care conţin gluten, înainte de vârsta de patru luni, predispune la apariţia intoleranţei la gluten, prin sensibilizarea mucoasei intestinale. Prin conţinutul crescut de nitriţi, legumele rădăcinoase pot determina apariţia methemoglobulinemiei, în special la sugarul sub patru luni.

Dacă sugarul este alimentat natural, laptele de mamă poate fi contaminat în intestinul sugarului cu substanţe nutritive provenite din alimentele solide, împiedicând absorbţia principiilor nutritive din laptele matern. Senzaţia de saţietate pe care o dau alimentele solide favorizează spaţierea meselor şi creşterea cantităţilor de alimente la o masă, ceea ce duce, în final, la obezitate.

Aşadar, introducerea alimentelor solide nu se face înaintea vârstei de patru-şase luni.