Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Candela Mariei Brâncoveanu veghează mormântul domnesc
O delegație a Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou din București, condusă de părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru, a așezat ieri, 9 august, candela originală a Doamnei Maria Brâncoveanu deasupra mormântului Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. Obiectul de patrimoniu a fost preluat în custodie în anul 1971 de Muzeul Național de Istorie a României, unde a fost păstrat vreme de 45 de ani. Odorul brâncovenesc a fost așezat deasupra necropolei domnești, în stihuri de acatist.
Oameni de cultură, reprezentanți ai presei, enoriași apropiați și pelerini veniți să se închine în Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din Capitală au asistat ieri la încă un moment istoric al acestui sfânt locaș. După doi ani de demersuri întreprinse pe lângă Ministerul Culturii și Muzeul Național de Istorie a României, patrimoniul acestei biserici a fost îmbogățit prin recuperarea candelei confecționate în 1720 de Doamna Maria Brâncoveanu pentru mormântul soțului său, Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu.
Slujitorii singurei ctitorii brâncovenești rămase în București au săvârșit slujba Acatistului Sfinților Martiri Brâncoveni în fața mormântului voievodal, sub candela în care arde din nou, după 45 de ani, untdelemn în cinstea ctitorului sfânt.
După așezarea obiectului de patrimoniu deasupra mormântului voievodal au avut loc câteva declarații de presă. Părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru a făcut un scurt istoric al descoperirii candelei brâncovenești în 1914 și a manifestat bucuria întregii comunități a Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Nou pentru reîntregirea patrimoniului acestui locaș. În continuare, acad. Răzvan Theodorescu a vorbit despre momentul de la 1720, când Maria Brâncoveanu, îndurerată de pierderea tragică a soțului și a celor patru fii martirizați în urmă cu șase ani, a așezat rămășițele pământești ale Domnitorului Constantin Brâncoveanu sub o piatră de mormânt anepigrafă, singura atestare documentară a acestui eveniment fiind inscripția de pe candela din argint.
Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), instituție ce a păstrat candela Mariei Brâncoveanu vreme de 45 de ani, prezentând-o în expoziția permanentă și protejând-o, începând din 2002, în depozitul tezaurului istoric, în condiții de conservare adecvată, a vorbit despre evenimentul istoric al întoarcerii „acasă” a obiectului de cult: „Este un moment foarte important pentru mine, atât în calitate de reprezentant al Muzeului Național de Istorie a României, cât și ca om dedicat protecției moștenirii noastre istorice. După 45 de ani în care Muzeul Național, datorită vremurilor, a fost gardianul, custodele și protectorul candelei Mariei Brâncoveanu, astăzi, în condițiile legii, se întoarce în locul unde îi era dintotdeauna menirea, în Biserica «Sfântul Gheorghe»-Nou, deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu”. În continuare, directorul MNIR a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în acest proces de restituire a obiectului de patrimoniu, exprimându-și încrederea că membrii comunității eclesiale, preoți și credincioși, vor asigura protejarea și menținerea condițiilor de conservare a candelei: „Piesa aparține, de fapt, națiunii române, în ultimă instanță, și noi trebuie să veghem ca această comoară, acest document istoric excepțional, să rămână în veci”, a mai declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu.
Lucrată în argint filigranat, candela brâncovenească poartă pe marginea de sus a bulbului din mijloc următoarea inscripţie cu litere chirilice: „Această candelă, ce s-au dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod şi iaste făcută de Doamna mării sale Mariia, carea şi Măriia sa nădăjduiaşte în Domnul, iarăşi aici să i să odihnească oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 [1720]”.
Părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru ne-a vorbit despre istoria acestui odor brâncovenesc: „Evlavioasa Doamnă Maria Brâncoveanu, la anul 1720, a pus deasupra mormântului voievodal această preafrumoasă candelă cu elemente de artă brâncovenească. Pentru ca nu cumva, aflând turcii că Domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost reînhumat în biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din inima capitalei, să profaneze mormântul, ea a hotărât să lase un mesaj peste veacuri pe această candelă brâncovenească, consemnând în scris faptul că soțul ei a fost reînhumat în biserica aceasta în 12 iulie 1720. În general, se știa în comunitatea ortodoxă a Bucureștilor că acest sfânt locaș este o veritabilă gropniță domnească și că osemintele voievodului martir sunt înhumate aici, dar nu exista un document. «Documentul», cu vrerea lui Dumnezeu, a fost descoperit în anul 1914, atunci când, din inițativa istoricului Nicolae Iorga, a fost organizată o mare expoziție națională de artă brâncovenească”. De asemenea, părintele paroh ne-a declarat că prisna care a ars deasupra mormântului în acest răstimp de 45 de ani este o replică fidelă a candelei originale, face parte din patrimoniul bisericii și a fost deja așezată deasupra raclei cu moaștele Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu din pronaosul locașului.