„Canonul Sfântului Andrei Criteanul este o şcoală a luminării sufletului nostru“

Luni, 15 februarie a.c., în toate bisericile ortodoxe a început oficierea slujbei Canonului celui Mare, al Sfântului Andrei Criteanul. Această slujbă, specifică Postului Sfintelor Paşti, a fost săvârşită luni-seară la Catedrala patriarhală din Bucureşti, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat semnificaţia postului şi adâncimea ideilor pe care le cuprinde Canonul cel Mare.

„Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“, a răsunat luni-seară în toate bisericile ortodoxe stihul care va răsuna în ritm liniştit, cadenţat, întreagă săptămâna aceasta. Credincioşi din toate zonele capitalei au umplut în seara zilei de luni Catedrala patriarhală, pentru a parti-cipa la Slujba Canonului Mare. În zi de ajunare, bătrâni, tineri şi chiar copii au urcat Colina Patriarhiei, fiecare cu gândul la rugăciune, la cele necesare pentru a primi în această perioadă de post milostivirea şi mângâirea lui Dumnezeu. „Am venit ca de fiecare dată la catedrală, pentru a asculta slujba aceasta din Postul Mare, pentru că în aceste cântări şi rugăciuni îmi regăsesc păcatele, neputinţa şi micile slăbiciuni de zi cu zi. Vin cu gândul la Dumnezeu, la Maica Domnului şi la toţi sfinţii, cu nădejdea că prin aceste rugăciuni vom primi, eu, cei dragi ai mei şi mulţi alţii, pace, linişte şi mângâiere“, ne-a declarat doamna Viorica Stamate.

Au ascultat cu toţii acest vast poem remarcabil prin profunzimea teologiei sale, rostit de către Întâistătătorul Bisericii noaste, şi au ascultat cu toţii cuvântul de învăţătură prin care Preafericirea Sa a subliniat profunzimea evlaviei şi a Teologiei ce reiese din această magistrală expresie a pocăinţei, aşezată în nouă „cântări“ de către arhiepiscopul Cretei. „Încerc pe cât posibil să nu îmi lipsească slujbele din Postul Mare. Acum este o perioadă în care putem fi şi noi mai grijulii cu sufleţelul nostru, mai atenţi cu Dumnezeu şi mai cu pază faţă de simţurile noastre. Metaniile, spovedania şi rugăciunile Bisericii din această perioadă ne pot ajuta să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, să devenim mai buni, să ne rugăm mai mult şi să devenim mai milostivi, pentru că fără fapte bune nu putem arăta că îl iubim pe Dumnezeu“, ne-a spus doamna Violeta Ferţu.

Perioadă de rugăciune şi pocăinţă

Patriarhul României a explicat în cuvântul de învăţătură înţelesurile duhovniceşti ale călătoriei postului spre minunata noapte a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a evidenţiat cele mai importante aspecte ale acestei impresionante creaţii ale imnografiei creştine.

„Perioada Postului Mare sau a Postului Sfintelor Paşti este mai întâi de toate o perioadă de rugăciune şi pocăinţă. Postul este însoţit de rugăciune şi rugăciunea este însoţită de pocăinţă“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că postirea ne predispune la rugăciune mai multă, la rugăciune smerită, arătând că rânduială făcută de sfinţii postitori şi rugători în această perioadă înseamnă o concentrare a noastră asupra hranei duhovniceşti mai mult decât asupra hranei trupeşti sau materiale.

Postirea înseamnă o preferinţă dată întâlnirii cu Dumnezeu faţă de întâlnirea cu darurile Sale din natură, din creaţie. „Când postim, postim pentru că iubim pe Dumnezu mai mult decât darurile Lui pe care le consumăm. Prin postire dorim să ne dezlipim, să ne detaşăm, să ne eliberăm de prea multul determinism, de prea multa lăcomie şi de prea multa obişnuiţă, consumând cele pământeşti. Vrem să ne eliberăm de prea multa lăcomie de cele materiale, pentru a transorma foamea şi setea noastră trupească în foame după Dumnezeu. Postirea ne predispune la rugăciune mai multă, rugăciune smerită. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât ne hrănim mai mult din prezenţa Harului lui Dumnezeu, din prezenţa iubitoare a lui Hristos, Care ascultă rugăciunea smerită însoţită de post. Prin aceasta se hrăneşte mai mult sufletul nostru, rugăciunea este o hrană a sufletului, ea luminează mintea, încălzeşte inima şi întăreşte voinţa ca să iubim mai mult pe Dumnezeu, să ne aducem mai des aminte de El, să-I mulţumim pentru darul vieţii şi să-I cerem mântuirea ca viaţă veşnică“, a spus PF Daniel.

Convertirea sufletului

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că postirea nu este o simplă tradiţie, un obicei, ci are o importanţă deosebită pentru creşterea noastră duhovnicească, căci prin păcat noi cădem, dar prin pocăinţă ne ridicăm, prin rugăciune ne înălţăm, prin auzirea cuvântului din Sfintele Scripturi şi prin împărtăşirea mai deasă cu Trupul şi Sângele Domnului noi creştem duhovniceşte. În această perioadă, pocăinţa este o lucrare a sufletului nostru, de întoarcere spre Dumnezeu, de convertire. Pentru a ajuta pe creştini să se pocăiască şi să se roage mai smerit cu lacrimi, să se ridice duhovniceşte şi să crească duhovniceşte, Sfântul Andrei Criteanul a compus acest canon de pocăinţă, care-i poartă numele, canon format din 250 de stihuri. În toate aceste stihuri ale sale se face referinţă la chemarea sufletului să se pocăiască, să-şi schimbe viaţa.

Model de lucrare pastorală

După ce a prezentat aspectele importante din viaţa autorului acestui canon, Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat că această compoziţie liturgică are ca scop să sensibilizeze oamenii în lucrarea lor de pocăinţă şi este în acelaşi timp un model de lucrare pastorală în care se îndeamnă la pocăinţă nu omul ca individ, ci întreaga comunitate. Un îndemn la pocăinţă şi îndreptare. „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un ajutor pentru că ne aduce în faţă o mulţime de drepţi şi o mulţime de păcătoşi din Sfânta Scriptură. Drepţii care trăiesc potrivit voii lui Dumnezeu, care se bucură de binecuvântarea lui Dumnezeu, şi o mulţime de păcătoşi. Însă păcătoşii se împart în două categorii: cei ce se pocăiesc şi cei care nu se pocăiesc. Pocăinţa este modul de salvare al păcătoşilor. Mântuirea vine prin pocăinţă de aceea cântăm în această perioadă a Postului Sfintelor Paşti: «Uşile pocăinţei deschide-mi mie». Uşile pocăinţei sunt uşile Împărăţiei lui Dumnezeu. Din această perspectivă, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este o şcoală a pocăinţei, este o şcoală a luminării sufletului nostru întunecat prin păcat. Şcoala aceasta a pocăinţei are ca scop iertarea păcatelor şi dobândirea luminii învierii lui Hristos în sufletul nostru şi a bucuriei Sfintelor Paşti“.