Catapeteasmă cu icoane pe ambele părţi

Lăcaşul de cult din Smârdan, Buzău, este unul deosebit de frumos, fiind împodobit cu o catapeteasmă dublă, ce prezintă o particularitate: icoanele din faţă sunt unele deosebite, de metal, ceea ce nu găseşti la multe biserici din zonă, iar cele din altar sunt pictate pe lemn.

Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului", din satul Smârdan, aflat la 30 km de Buzău, a fost prima clădire pe care au ridicat-o locuitorii de aici.

A întâlni o biserică din lemn în plină Câmpie Română n-ar trebui să mire pe nimeni. Aici, în zona de şes, unde au fost cândva imenşii codri seculari, a existat din belşug material lemnos pentru a ridica o astfel de biserică. Aşa este şi biserica veche din Smârdan, judeţul Buzău. Libertatea comerţului de cereale pe Dunăre şi Marea Neagră a impus o extindere rapidă a aşezărilor de la câmpie, precum şi înfiinţarea altora noi, cum este şi cazul satului Smârdan, format în totalitate din ţărani munteni, ca rezultat al fluxului de populaţie de la munte la şes.

Biserica, prima construcţie din sat

Oameni evlavioşi, cu frica lui Dumnezeu, muntenii mutaţi la Smârdan au ridicat mai întâi biserică. Satul a fost ridicat în anul 1860. După ce biserica de lemn au început-o în 1885, au terminat-o în trei ani. Pisania glăsuieşte astfel: "Această Sfântă şi dumnezeiască biserică, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, s-a ridicat din temelie la anul 1885, aprilie, şi s-a terminat de toată lucrarea la anul 1885, 28 august, în zilele Prea Înălţatului rege Carol I şi reginei Elisabeta şi cu binecuvântarea Prea Sfinţitului episcop Inochentie al Eparhiei Buzăului şi cu silinţa şi cu ajutorul locuitorilor cătunului Smârdan şi cu alte ajutoare străine, pe care Dumnezeu le va scrie în cartea vieţii. Preot Ştefan Brătulescu, pictor Nae Constantinescu, meşter lemnar Dumitru Şandru". Biserica cu plan trilobat prezintă o influenţă a arhitecturii moldoveneşti, pătrunsă în Muntenia şi Transilvania, prin meşterul lemnar Dumitru Şandru, care a construit câteva biserici aflate la vechea graniţă dintre aceste provincii româneşti, permiţând astfel strânse legături între ele. Tehnica construcţiei este cea folosită la majoritatea bisericilor de lemn din zonă. O fundaţie din piatră cioplită asigură stabilitatea edificiului, ai cărui pereţi sunt formaţi din mai multe rânduri de bârne. Acoperişul, din tablă, este străpuns pe naos de o turlă octogonală, iar pe pronaos de două turle înfundate, toate terminate în stilul arhitectonic rusesc al bulbului de ceapă şi îmbrăcate în solzi metalici. De-a lungul timpului, lăcaşul a suferit mai multe transformări. Astfel, în 1952, icoanele de pe catapeteasmă au fost înlocuite cu altele îmbrăcate în metal, iar cele pictate, originale, au fost mutate pe cealaltă parte, în altar. O catapeteasmă alcătuită numai din icoane ferecate în metal reprezintă un lucru deosebit, puţine biserici din eparhie având această particularitate. În perioada 1980-1982, exteriorul lăcaşului a fost renovat, iar în 1984-1985, pictura iniţială a lui Nae Constantinescu a fost restaurată de pictorul Mihăilă.