Catedrala din Cluj-Napoca şi-a prăznuit hramul

Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca îşi sărbătoreşte hramul în fiecare an, pe 15 august, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, prilej cu care credincioşii clujeni participă la un program special de slujbe. Anul acesta, în ajunul sărbătorii, s-a săvârşit slujba Privegherii, iar în cadrul Utreniei s-a cântat Prohodul Maicii Domnului. La final, soborul de preoţi, urmat de credincioşi, a ieşit în procesiune în jurul catedralei, cu epitaful şi icoana Adormirii Maicii Domnului.

Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca a fost ridicată între anii 1920 şi 1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Iniţiativa ridicării acesteia i-a aparţinut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de două milioane de coroane austro-ungare. În 1920, episcopul Nicolae Ivan a solicitat primăriei ca parcul din faţa Teatrului Naţional să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost şi ea acceptată.

A fost organizat un concurs de proiecte, câştigat de arhitecţii George Cristinel şi Constantin Pomponiu, aceiaşi care au definit şi planurile mausoleului de la Mărăşeşti. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Ţării Româneşti, fiind foarte evidentă influenţa bizantină.

Sfinţirea catedralei s-a făcut într-un cadru festiv, la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de patriarhul României Miron Cristea, împreună cu mitropolitul Transilvaniei Nicolae Bălan şi episcopul de Cluj Nicolae Ivan. La festivitate au fost prezenţi şi regele Carol al II-lea, prinţul moştenitor Mihai, membri ai Guvernului României şi numeroase personalităţi.

Lucrări complexe de construcţie

Lucrările de construcţie au fost iniţiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie a fost pusă piatra de temelie a catedralei, în cadrul unei festivităţi la care au participat prinţul moştenitor Carol al României şi primul-ministru Ion I.C. Brătianu.

Construcţia a durat zece ani, în prima fază, între 1923 şi 1926, folosindu-se un schelet din beton armat în care s-a zidit cărămidă. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântaţi ulterior episcopul Nicolae Ivan, arhiepiscopul Teofil Herineanu şi mitropolitul Bartolomeu.

Au fost efectuate lucrări de o mare complexitate pentru acele vremuri, precum construirea celor patru turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe faţadele laterale.

Catedrala a fost înzestrată cu patru clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape două tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian şi Catul Bogdan de la Academia de Artă, în perioada 1928-1933.

"Întru slava zilei de 15 august"

În actul comemorativ se arată că: "Acest sfânt şi Dumnezeesc Lăcaş cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" înălţat întru slava zilei de 15 august 1916, când oştile române liberatoare au intrat în pământul robiei milenare pentru înfăptuirea unităţii neamului s-a zidit şi înfrumuseţat prin râvnă şi osteneală smeritului rob al Lui Dumnezeu înaltul Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului PSS Nicolae Ivan început în zilele prea gloriosului Rege întregitor de ţară Ferdinand. S-a terminat în zilele drept credinciosului Carol II, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române PFD Miron Cristea, iar mitropolit al Transilvaniei IPSS d. Nicolae Bălan în anul Domnului 1933".