Cel mai mare dascăl al demnităţii personale şi naţionale

„El este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi, mai ales, cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile.“

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare în memoria (şi inima) contemporanilor săi.

Aceşti contemporani sunt oameni din sânul popoarelor cu care slăvitul voievod s-a luptat pe pământul Moldovei pentru apărarea ţării şi a credinţei strămoşeşti. Astfel:

Polonezul Ioannes Dlugosz a scris în istoria Poloniei: „Nu s-a îngâmfat Ştefan în urma acestei bătălii (Podul Înalt - Rahova, 1475), ci a postit patruzeci de zile cu apă şi cu pâine. Şi a dat poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi că învingerea duşmanului numai lui îşi datoreşte... După părerea mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi, mai ales, cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile“.

Papa Sixt al IV-lea îl numeşte pe Ştefan cel Mare „adevărat atlet al credinţei creştine“. În scrisoarea aceluiaşi Papă adresată lui Ştefan cel Mare, datată 31 martie 1475, se menţionează, între altele: „Am primit scrisoarea Domniei Tale, care ne-a fost cu deosebire plăcută, căci am văzut că eşti plin de râvnă întru apărarea credinţei creştine... Lăudăm sfânta şi dreapta ta voie... Cinstindu-ţi vrednicia“.

Matei de Murano, în raportul către Sinioria Veneţiei (7 decembrie 1502), scria: „El este un om foarte înţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supuşii săi, pentru că este îndurător şi drept, veşnic treaz şi darnic“.

Ioachim Cureus: „Muri şi Ştefan Moldoveanul, războinicul cel de veşnică aducere aminte, care, cu mare putere a sufletului şi cu noroc, susţine atacul turcilor, tătarilor, ungurilor şi polonezilor, pe care pe toţi în mari lupte îi învinse“.

Ştefan cel Mare în conştiinţa celor după „strămutarea“ sa la veşnicele lăcaşuri

Cronicarul Grigore Ureche: „Fost-au acest Ştefan Vodă, om întreg la fire, neleneşu.... Iar pe Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire, în Putna... Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său... ce după moartea lui până astăzi, îi zice Sveti Ştefan Vodă, nu pentru suflet, ce este în mâna lui Dumnezeu..., ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din domni, nici înainte, nici după aceea l-au ajuns“.

În anul 1920, un colonel turc a vizitat Mănăstirea Putna. Ajuns în faţa mormântului Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, şi-a descheiat centura uniformei militare, cu care era îmbrăcat, a pus-o pe mormântul sfântului voievod şi a îngenuncheat în faţa mormântului în semn de cinstire. Acest fapt mi-a fost relatat de părintele Miron Rotaru, vieţuitor în Mănăstirea Putna, martor ocular al faptei de cinstire a colonelului turc.

Mihai Eminescu a scris cu ocazia marii sărbători de la Putna din anul 1871: „Puternic şi înfricoşător în război, pios şi blând în vreme de pace“. „Să facem din ziua de 2 iulie, ziua strămutării sale la locaşurile de veci, o sărbătoare naţională. Ştefan cel Mare, eroul nostru naţional“.

George Călinescu spunea, cu ocazia unei vizite de inimă şi de studiu, în anul 1959, la Mănăstirea Putna: „Sfântă i-a fost mânia lui Ştefan cel Mare, pentru că sfântă i-a fost şi lupta de apărare a ţării şi a creştinătăţii întregi“.

Slăvitul Voievod Ştefan cel Mare a fost o pildă de smerenie creştină, potrivit mărturisirii sale după lupta de la Războieni din 1476: „Creştinii au fost biruiţi ca să mă pedepsească Dumnezeu pentru păcatele mele“. Bisericile ctitorite de Măria Sa arată puternica sa credinţă, arată pe omul de rugăciune şi, deopotrivă, pe omul postitor, pe adevăratul creştin şi cârmuitor de ţară; pe ajutătorul celor săraci şi răsplătitor al vitejilor oşteni apărători ai credinţei strămoşeşti şi ai ţării, ai neamului nostru românesc.

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, pentru tinerii noştri ostaşi de astăzi şi nu numai, este cel mai mare dascăl al demnităţii personale şi naţionale.