Centrele de îngrijiri paliative, maternităţi cereşti

Preoţii de caritate din Bucureşti şi Ilfov au participat ieri, 29 martie, la un nou atelier de lucru, la paraclisul Şcolii Gimnaziale nr. 58 „Petre Ghelmez” din Capitală. Tema întrunirii a fost „Consilierea spirituală a bolnavilor oncologici în îngrijirea paliativă”.

Cel de-al doilea atelier de lucru din acest an al preoţilor de caritate din Bucureşti şi Ilfov a fost deschis de pr. coordonator Eugen Bucur, care a explicat necesitatea abordării temei privind îngrijirea pacienţilor oncologici în fază terminală şi rolul preoţilor în consilierea duhovnicească. Totodată, această temă a fost aleasă şi pentru faptul că atât cadrele medicale şi personalul auxiliar, cât şi preoţii pot să fie afectaţi emoţional din cauza sufe­rinţelor bolnavului, respectiv ­­a ­familiei sau aparţinătorilor ­acestuia. În acest sens, a fost prezentat un referat de părintele Constantin Raiciu, preot de caritate la Institutul Clinic Fundeni din Capitală. Au urmat discuţii despre diferite experienţe pe care preoţii de caritate le-au întâlnit şi trăit cu pacienţii aflaţi în fază terminală, mai ales în cadrul unităţilor medicale de îngrijiri paliative, numite şi „maternităţi cereşti”, întrucât acolo are loc „travaliul pentru viaţa cerească”.

Invitate la acest atelier de lucru au fost doamnele Florentina Nicolescu şi Ruxiţa Bâra, psihoterapeuţi în cadrul Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei din Bucureşti. „Când vorbim despre îngrijiri paliative, avem trei categorii de persoane, şi anume bolnavul în sine, familia sau aparţinătorii, respectiv personalul medical şi echipa pluridisciplinară, adică toţi cei implicaţi în această îngrijire paliativă. Pentru noi toţi există riscul experimentării traumatice a evenimentelor, fiindcă suntem expuşi unor situaţii care pot deveni traumatice pentru toţi cei implicaţi, iar noi o numim «traumă vicariantă (care ţine locul)». De aceea, este minunat ajutorul pe care puteţi să-l daţi şi cadrelor medicale, şi persoanelor de lângă pacienţi, deoarece cu toţii avem nevoie într-un moment copleşitor să ne sprijinim unii pe alţii, să ne ajutăm”, a precizat psihoterapeutul Florentina Nicolescu.

În cadrul atelierului de lucru, psihoterapeutul Ruxiţa Bâra a vorbit preoţilor de caritate despre psihologia bolnavului, suferinţa lui şi rolul preoţilor în ajutarea bolnavilor oncologici aflaţi în fază terminală ca să treacă din această viaţă împăcaţi şi pregătiţi. Totodată, a subliniat importanţa existenţei iubirii la cei implicaţi în îngrijirea paliativă, pentru ca sentimentul neputinţei alinării celor suferinzi să nu îi copleşească.

La acest atelier de lucru a participat şi pr. Cătălin Niculescu, de la Spitalul de îngrijiri paliative „Sfântul Ierarh Nectarie”. Cu o experienţă de 3 ani la acest spital ca preot voluntar, pr. Cătălin Niculescu a vorbit despre importanţa săvârşirii rugăciunii, fie la capelă, fie la căpătâiul bolnavului. Datorită lucrării tainice a lui Dumnezeu, o mulţime de atei care au fost aduşi la Spitalul de îngrijiri paliative au plecat la Domnul spovediţi şi împărtăşiţi. „Deşi este o anticameră a morţii, încă poţi să-i tratezi ca oameni. Cea mai mare greşeală ar fi să-i tratezi ca pe nişte elemente, lucruri sau bucăţi de carne pe care să le pui dintr-o parte într-alta. Dacă nu-i tratezi cu demnitate, tu îţi pierzi demnitatea ca preot. Dintre toţi oamenii care au plecat la Dumnezeu, nu am văzut unul terminat psihic, precum era mai ­înainte. De aceea, toată lumea se aşteaptă de la preot să fie un părinte, nu neapărat un slujbaş”, a spus pr. Cătălin Niculescu.

Atelierul de lucru al preoţilor de caritate a fost precedat de săvârşirea Sfintei Liturghii a darurilor înainte sfinţite la biserica cu hramurile „Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon, Calinic şi Nectarie”, din incinta Şcolii Gimnaziale nr. 58 „Petre Ghelmez” din Capitală.