Cercul pastoral al preoţilor de caritate din Prahova

La Paraclisul "Sfântul Nectarie Taumaturgul" din cadrul Asociaţiei Nevăzătorilor şi Surdomuţilor din Ploieşti a avut loc ieri a doua sesiune a Cercului pastoral "Speranţă şi vindecare" al preoţilor de caritate din judeţul Prahova, organizată de Sectorul Social-filantropic al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Sesiunea a fost precedată de Sfânta Liturghie.

Lucrările sesiunii a doua s-au desfăşurat sub egida "Hristos Cuvântul, Lumina şi Speranţa celor nevăzători şi surzi" şi au fost prezidate de părintele Mircea Marian Pintică, coordonatorul preoţilor de spitale din cadrul Sectorului Social-filantropic şi misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi părintele protoiereu Ştefan Muşat al Protoieriei Ploieşti. Părintele Ionuţ Şuţ, de la Asociaţia Nevăzătorilor şi Surzilor din Ploieşti, a arătat că Biserica şi-a îndreptat mereu atenţia şi către alte categorii de oameni, deoarece Biserica îşi arată purtarea sa de grijă faţă de creaţia lui Dumnezeu, în speţă omul, mai ales cel care suferă: orbul, surdul, paraliticul şi alţii. În continuare, părintele Ionuţ Şuţ a exemplificat lucrarea pastoral-misionară pe care o desfăşoară Biserica cu mărturii din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie. Handicapul este precum o cruce, a evidenţiat părintele Ionuţ Şuţ, deoarece deficienţa de orice fel constituie o încercare spirituală care angajează persoana respectivă în întregime şi deficientul trebuie să ştie că Dumnezeu, în timp ce îi trimite această încercare, îi oferă şi mijloacele de a trece peste ea, lăsându-i tăria de a rezista vicisitudinilor vieţii. "Persoanele cu deficienţe de auz şi de vedere sunt făpturi create după chipul lui Dumnezeu şi care au suflet întreg fără deficienţe. Aceştia aduc o dimensiune nouă întregii familii a Bisericii din care ei trebuie să facă parte. De aceea, în cazul acestor deficienţi, un mare rol îl are preotul, care prin acţiunile sale ajută la dezvoltarea comunicării şi la realizarea intercomuniunii cu efecte benefice în realizarea cunoaşterii reciproce. Preotul oferă un sfat util, o îndrumare competentă, compensează un deficit, anulează un blocaj, stinge o relaţie conflictuală, corectează un comportament asocial, contribuie la formarea şi întărirea fondului personalităţii, la eliminarea complexelor de inferioritate, la normalizarea vieţii şi afirmarea plenară a fiecărui credincios, prin folosirea optimă a tuturor capacităţilor fizice şi fiziologice intelectuale, afective şi voliţionale.

30 de filiale pentru nevăzători

Astfel că, prin Biserică şi cu ajutorul preotului, aceşti suferinzi sunt integraţi şi poziţionaţi în drumul către Împărăţia lui Dumnezeu, unde Hristos ne aşteaptă pe toţi, având ca deziderat cuvintele sale "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi"", a spus părintele Ionuţ Şuţ.

În continuare, părintele Mihai Daniel Stoicescu, de la Spitalul General C.F. Ploieşti, a reliefat că nevăzătorii au două păreri în ceea ce priveşte impedimentul lor: unii îl consideră un dezastru, iar alţii un simplu inconvenient. "Nevăzătorii recunosc faptul că orbirea este un inconvenient sever care cere o reorganizare în toate funcţionalităţile individului spre a fi ameliorat sau chiar îndepărtat", a spus părintele Mihai Daniel Stoicescu. În România, trăiesc peste 80.000 de nevăzători, înscrişi în cele 30 de filiale ale ANR (Asociaţia Nevăzătorilor din România), dar numărul real al persoanelor cu dizabilităţi de vedere este mult mai mare, depăşeşte 100.000. Părintele Mihai Daniel Stoicescu a arătat problemele principale ale nevăzătorilor din România.

Dezbateri finale

Părintele Stoicescu a vorbit despre persoanele cu handicap auditiv, care se împart în trei categorii: surdomuţi, surzi şi hipoacuzici. "În România, surzii sunt estimaţi ca fiind 30.000. Ca peste tot în lume, ei trăiesc printre auzitori, deşi nu au cu aceştia foarte multe contacte care să depăşească cadrul cotidian obişnuit. În acest fel, surzii sunt un paradox. Deşi sunt în mijlocul lumii, al tumultului oraşului şi al modernităţii, ei sunt singuri, neluaţi în seamă, consideraţi o povară de către stat din cauza problemelor pe care le ridică integrarea lor în societate, adică normalizarea lor, sau, altfel spus, aducerea lor la acelaşi numitor cu auzitorii. Care este acest numitor comun? Comunicarea verbală, însuşirea culturii auzitorilor, încadrarea într-un loc de muncă."

La conferinţă au participat mai mulţi invitaţi din Asociaţia Nevăzătorilor şi Surzilor din Ploieşti, care au cântat şi au vorbit despre modul în care îi ajută credinţa în Hristos Dumnezeu. După prezentarea referatelor, au urmat discuţii pe marginea subiectului propus.