Cinstirea primului Mitropolit al Ţării Româneşti la Catedrala Patriarhală

Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşti, a fost cinstit miercuri, 28 octombrie, la Catedrala Patriarhală. Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a săvârşit, cu acest prilej, Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de slujitori ai sfântului locaş şi a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evocat figura marelui Mitropolit al Ungrovlahiei.

Biserica Ortodoxă Română face la 28 octombrie pomenirea Sfântului Ierarh Iachint de la Vicina, primul Mitropolit al Ungrovlahiei, după cum era numită în Evul Mediu Ţara Românească. Aflată în continuarea hramului de toamnă al Catedralei Patriarhale, această sărbătoare a fost marcată în mod deosebit prin săvârşirea Sfintei Liturghii în sfântul locaş de pe Dealul Patriarhiei de către  Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de slujitori ai catedralei.

După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a tâlcuit înţelesurile duhovniceşti ale pasajului scripturistic în care Sfântul Evanghelist Ioan vorbeşte despre Păstorul cel Bun, arătând modul în care primul Mitropolit al Ţării Româneşti a urmat acestui exemplu al Mântuitorului Hristos.

„Păstorul trebuie să îşi iubească turma. Un astfel de păstor prăznuim astăzi, un păstor de suflete. Sfântul Iachint îi reprezintă pe păstorii cei buni, care şi-au împlinit misiunea în vremea slujirii lor în acest teritoriu dintre Carpaţi, Dunăre şi mare, în acest loc binecuvântat încă de la începuturi prin predica unui trimis al lui Hristos. Sărbătoarea de astăzi este a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Pe lângă Sfântul Iachint, în calendarul Bisericii noastre mai sunt pomeniţi şi alţi ierarhi care au păstorit în această zonă, dintre care amintim pe Sfântul Antim Ivireanul sau pe Sfântul Nifon, fost Patriarh Ecumenic, care au impresionat prin viaţa lor smerită şi prin activitatea pusă în slujba Bisericii şi a ţării care le-a oferit ospitalitatea. Din viaţa Sfântului Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, învăţăm în primul rând dragostea faţă de adevărata credinţă, fidelitatea faţă de cuvintele Evangheliei, dorinţa lui de a-i aduce pe toţi către Biserică, inclusiv pe oile care nu erau din «staulul acesta», într-o vreme în care prozelitismul eterodox era foarte prezent. De asemenea, învăţăm din viaţa lui dragostea faţă de trăirea înaltă, creştină, faţă de viaţa monahală. Lui i se datorează în Ţara Românească venirea Sfântului Nicodim de la Tismana, reorganizator al vieţii monahale şi ctitor a numeroase mănăstiri. Sfântul Iachint a avut o legătură spirituală şi cu Muntele Athos, unde trimitea tineri evlavioşi, care erau formaţi la mănăstirea athonită Cutlumuş. Mulţi dintre aceştia se reîntorceau, fiind vrednici slujitori şi misionari. Dar el a avut de înfruntat şi nedreptăţi, mai ales în ultima parte a vieţii sale, când bătrâneţile şi boala nu i-au mai îngăduit să fie la fel de activ ca la începutul păstoririi sale. A trecut la Domnul în anul 1372, după o lucrare activă, în care s-a evidenţiat printr-o râvnă deosebită şi rugăciune intensă. De aceea, Biserica Ortodoxă Română, apreciind lucrarea pastorală şi jertfa Mitropolitului Iachint, a hotărât în anul 2008 canonizarea lui. Astfel, primul Mitropolit al Ţării Româneşti îi reprezintă pe toţi ierarhii luptători care în vreme de încercare au propovăduit cuvântul Evangheliei, pe cei care s-au făcut tuturor toate. În ultimă instanţă, Mitropolitul Iachint îl reprezintă pe păstorul cel bun, acest lucru văzându-se în dragostea păstoriţilor săi”, a spus Preasfinţia Sa.

Totodată, ierarhul a arătat faptul că Sfântului Mitropolit Iachint i se datorează înfiinţarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar şi consolidarea identităţii statale a Ţării Româneşti: „Cetatea Vicina, unde a propovăduit cuvântul la începutul păstoririi sale arhiereşti, se afla în apropiere de Isaccea sau Noviodunum. Această cetate era înfloritoare datorită comerţului pe mare, iar credinţa avea o îndelungată tradiţie. În acest loc, Sfântul Iachint a adus înviorare vieţii duhovniceşti. El venea deseori în Ţara Românească, în zona Argeşului şi Muscelului. Era chemat şi cinstit pentru viaţa lui înaltă. După anul 1350, viaţa bisericească din Vicina a încetat din pricina invaziilor tătarilor şi a ameninţărilor venite pe mare. Locuitorii au plecat, iar păstorul lor s-a refugiat la curtea Basarabilor care domneau în Ţara Românească. Voievodul a cerut ca ierarhul Iachint şi nimeni altcineva să fie rânduit păstor sufletesc al clerului şi poporului din teritoriile asupra cărora domnea. În anul 1359, printr-o hotărâre sinodală, Patriarhul Ecumenic de atunci încuviinţa mutarea lui Iachint de la Vicina la Curtea de Argeş sau la Câmpulung, după alte surse, ca prim Mitropolit al Ungrovlahiei. În acest fel era recunoscută înfiinţarea noii mitropolii, care lua locul în diptice fostei Mitropolii a Vicinei. În acest fel se leagă numele lui de recunoaşterea canonică a primei Mitropolii din Ţara Românească, lucru ce a condus şi la consolidarea identităţii statului medieval Ţara Românească, deşi istoria sa era mult mai veche”.

Răspunsurile la strană au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.