Clericii doljeni au discutat despre sinergia dintre medicină și religie

Conferința de toamnă pentru preoții din Protoieria Craiova Sud, județul Dolj, prezidată de Înalt­prea­sfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, a avut loc joi, 14 noiembrie. Evenimentul a început cu săvârșirea Sfintei Liturghii în Catedrala Mitropolitană din Craiova, de un sobor de preoți sub protia părintelui dr. Marius Reșceanu, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei.

După momentul liturgic, preoții au fost invitați să participe la sesiunea de prezentări și dezbateri organizată în sala de conferință a Centrului preoțesc „Renașterea” din Craiova. Părintele protoiereu Grigore Vulcănescu a adresat cuvântul de deschidere și de mulțumire chiriarhului și tuturor preoților prezenți la acest eveniment. În continuare, pr. Alexandru Hobeanu, de la Parohia „Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul”, a prezentat tema „Sfinții tămăduitori fără de arginți, modele de credință și jertfă”. De asemenea, pr. dr. Mircea Nincu, de la Parohia „Sfântul Ierarh Petru Movilă”, a susținut referatul „Lucrarea de propovăduire a Bisericii ca lucrare de vindecare a omului și a lumii și rolul pe care îl are preotul în împlinirea ei”. La invitația părintelui Grigore Vulcănescu, doctorul cardiolog Petrișor Raul Tudorașcu a prezentat referatul „Misiunea medicului în societatea secularizată și tehnologizată. Provocare și binecuvântare”. 

În cuvântul de învățătură, Mitropolitul Olteniei a prezentat legătura dintre religie și medicină, evidențiind rolul deosebit al preotului și al medicului în lucrarea de vindecare a sufletului și a trupului: „De la început viața religioasă a avut ajutor medicina. Religia era mama, iar fiica acestei religii era medicina. Amândouă lucrau împreună ca să-l apere pe om, medicina ca să-i dea vindecare trupească, iar religia să-i dea vindecare sufletească. Religia i-a avut întotdeauna ca slujitori pe clerici, iar medicina pe doctori. Ruperea de Dumnezeu a fost o preocupare a celui rău, adică a dorit ca omul să nu mai fie legat de Dumnezeu. De aici știința a apărut în lumea medicală ca una care poate să cerceteze viul, să pătrundă în interiorul celui necunoscut, care este suflarea lui Dumnezeu. De fapt, nu s-a raportat la suflarea lui Dumnezeu, ci numai la facerea mâinilor Lui, la pământul din care am fost alcătuiți. Trupul nu a mai fost luat ca un întreg cu sufletul, ci numai trupul în sine, iar sufletul a fost lăsat la o parte ca o chestiune depărtată de trup. Medicina nu a înțeles faptul acesta că omul moare. Aici s-a oprit fără să spună ceva. Medicina nu tratează moartea, ci încearcă să trateze boala prin aceste metode științifice. Se cunoaște totul din punct de vedere biologic, dar nu se cunoaște de ce omul este bolnav. Dacă noi știm să tratăm boala, de ce oare nu ne raportăm și la izvorul suferinței și al bolii? Boala este lipsa de relație cu Dumnezeu. Dacă nu mai suntem în relație cu Dumnezeu, nu mai avem această energie. Un om care trăiește în afara condițiilor de viață, mâncare, băutură, aer, ajunge să moară. Dacă sufletul trăiește departe de Dumnezeu, se observă tocmai în partea periferică a omului care este trupul. Boala începe prima dată în minte, acolo unde sunt gândurile, proiectele, valorile”.