Colocviile Putnei la final

Comunicările științifice desfășurate sub genericul „Colocviile Putnei” au ajuns la final, ultimele evenimente desfășurându-se la Mănăstirea Dragomirna. La ultima sesiune a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Sesiunea de comunicări științifice de vineri-dimineață, desfășurată la Mănăstirea Dragomirna, a debutat cu comunicarea profesorului Ştefan S. Gorovei, „Contribuţii «mărunte» la istoria Mănăstirii Dragomirna”. Istoricul ieșean a cuprins în această comunicare multe amănunte din istoria Dragomirnei, care au ieșit la iveală în munca de întocmire a monografiei Mănăstirii Dragomirna, de curând lansată, în deschiderea Colocviilor Putnei de anul acesta.

Monahia Maria Magdalena Gherghina, de la Mănăstirea Dragomirna, în comunicarea „Hramul Sfintei Treimi la Dragomirna”, a dorit să elucideze menționarea în documentele vechi a faptului că Mănăstirea Dragomirna ar fi avut două hramuri, „Pogorârea Sfântului Duh” și „Sfânta Treime”.

A urmat raportul specialistei în istoria artei bizantine Jadranka Prolović, cu titlul „Ilustraţia Apostolului lui Anastasie Crimca de la Viena”. Savantul vienez a prezentat în detaliu ilustrațiile din manuscrisul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Mitropolitul Anastasie Crimca, finalizat la 15 martie 1610 și dăruit mănăstirii sale, Dragomirna, spre pomenire.
Alexandru Pascal de la Moscova a trimis prin corespondență textul „Scrisoarea lui Anastasie Crimca adresată Patriarhului Moscovei Filaret Nikitici (1625)”, în care a prezentat în detaliu textul scrisorii pe care Mitropolitul Anastasie Crimca a trimis-o Patriarhului Moscovei prin intermediul unei delegații de la Mănăstirea Sfântului Pantelimon din Sfântul Munte Athos, delegație condusă de egumenul Macarie, care a tranzitat Moldova în anul 1625 în drum spre Moscova, unde a ajuns la 24 aprilie 1626 (plecaseră la 23 aprilie 1624).

Vera Tchentsova, de la Paris, în comunicarea „Miron Barnovschi Movilă et la cour de Moscou: à propos des reliques de Saint Jacques le Persan” (Miron Barnovschi și curtea de la Moscova: în legătură cu moaștele Sfântului Iacob Persul), a analizat gestul domnului Miron Barnovschi de a dărui țarului rus o parte din moaștele Sfântului Iacob Persul, la 12 martie 1629.

Sesiunea de după-amiază a fost deschisă de doamna profesor Maria Magdalena Székely, care în comunicarea „Acte ctitoriceşti şi gesturi de putere la Miron vodă Barnovschi” a trecut în revistă multiplele acte de ctitorie ale voievodului Miron Barnovschi, „neobișnuit de multe pentru așa de puțini ani de domnie”, arătând că piosul domn s-a străduit să urmeze modelul Movileștilor, cu care se și înrudea.

Mihai Anatolii Ciobanu, în comunicarea „Scrisori din Dragomirna. Ştiri noi despre Paisie Velicicovschi”, a introdus în circuitul istoriografic românesc câteva scrisori păstrate la Arhivele Statului din Kiev, de curând publicate de istoricul ucrainean Sergey Shumylo.

Prof. univ. Olimpia Mitric, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în comunicarea „Inventarele vechi ale Mănăstirii Suceviţa”, a prezentat rezultatele unor cercetări în Arhivele de Stat de la Suceava și Cernăuți. Arhiva veche a Mănăstirii Sucevița a fost mistuită în marele incendiu din 1831. Astfel patrimoniul mănăstirii se poate reconstitui numai după inventarele vechi, dintre care multe s-au păstrat sub forma duplicatelor trimise Consistoriului din Cernăuți.

Mihai-Bogdan Atanasiu, cercetător la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în comunicarea „Ctitori ai Sihăstriei Putnei din veacul al XVIII-lea. Note prosopografice”, a pornit de la numele ctitorilor – peste 380 de nume – din pomelnicul mare al Sihăstriei Putnei, publicat recent în revista Analele Putnei, și a încercat să reconstituie bibliografia unora dintre ei.

Marius Chelcu, cercetător în cadrul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, în comunicarea „O condică de documente de la începutul secolului al XIX-lea, martor al «desfacerii» arhivelor mănăstirilor din Bucovina”, a continuat o cercetare prezentată tot în cadrul Colocviilor Putnei, care își propune să reconstituie soarta arhivelor mănăstireşti după ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, când mănăstirile au fost forțate să-și unească proprietățile în beneficiul nou înființatului Fond Religios Ortodox al Bucovinei, iar mai apoi forțate să-și vândă moşiile pe care le aveau în Moldova.

Ultima zi a colocviului s-a deschis, sâmbătă-dimineață, cu comunicarea istoricului Liviu Cîmpeanu, de la Institutul de Cercetări Socioumane din Sibiu, care în comunicarea „Consideraţii privind artileria lui Ştefan cel Mare” a trecut în revistă toate izvoarele istorice care menționează faptul că Ștefan cel Mare a avut piese de artilerie. Cercetarea a evidențiat faptul că voievodul Moldovei deținea o artilerie de câmp, folosită în cadrul bătăliilor, dar și o artilerie folosită la apărarea cetăților. Cu ajutorul acestei artilerii, cu tunuri de toate mărimile, cetățile Moldovei în anul 1476 au rezistat asediului sultanului Mehmed al II-lea, care, deși câștigase bătălia de la Războieni, nu a putut să cucerească nici o cetate în Moldova, iar cetatea Sucevei a rezistat în anul 1497 în fața oștilor regelui polon Ioan Albert, deși acestea o asediau ziua și noaptea.

Conf. univ. Marius Diaconescu, de la Facultatea de Istorie a Universității din București, a trimis prin corespondență comunicarea cu titlul „Mobilizarea oştii ungare în contextul evenimentelor din 1498”.

Domnul Ştefan Andreescu, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, în comunicarea „Despre un proiect de cruciadă din anul 1500”, a prezentat contextul în care, după ce în anul 1495 turcii au reluat ofensiva împotriva creștinătății, capelanul papei, Stefano Paleazzi, a întocmit un plan de cruciadă în care fostele cetăți ale Moldovei, Chilia și Cetatea Albă, erau văzute ca o cale către „viscerele Imperiului Otoman”, amănunt care arată importanța strategică a Moldovei în epocă.

A urmat un moment de suflet – slujba de reînhumare a rămă­șițelor pământești ale regretatului profesor de istoria artei Dumitru Nastase, care a trecut la cele veșnice în Atena la 19 aprilie 2013. În prezența IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădău­ților, începând cu orele 11:00, a avut loc slujba Parastasului în biserica voievodală, după care s-a pornit în procesiune către cimitirul satului Putna, unde rămă­șițele pământești ale profesorului au fost înmormântate.

Ultima sesiune de comunicări a fost deschisă de monahul Iustin Taban, de la Mănăstirea Putna, cu comunicarea „Filotei de Putna, Episcop de Roman în vremea lui Mihai Viteazul”. Comunicarea s-a concentrat pe problema canoni­cității și legitimității acestei instalări precum și asupra identi­tății episcopului.

Domnul profesor Ştefan S. Gorovei, în comunicarea „File uitate din biografia unui egumen putnean”, a reluat biografia egumenului Atanasie al Putnei, care apoi a fost Episcop de Roman.

Ioan-Augustin Guriţă, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în comunicarea „Încercările unei generaţii. Putneni în administraţia bisericească din Moldova (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea)”, a introdus în circuitul istoriografic o scrisoare foarte importantă din decembrie 1781 a Mitropolitului Gavriil Callimachi către Episcopul de Rădăuți, Dosithei Herescu.

Ierodiaconul Timotei Tiron, de la Mănăstirea Putna, în comunicarea „Mormintele vechi şi noi ale Mănăstirii Putna. Câteva consideraţii şi actualizări”, a reluat rezultatele tuturor inves­tigațiilor arheologice din secolul al XX-lea referitoare la mormintele din biserica și incinta mănăstirii și le-a suplimentat cu decoperiri recente ale unor morminte vechi atât din incinta cât și din cimitirul satului Putna, constituit în jurul bise­ri­cuței de lemn de la Dragoș I vodă, unde au fost îngropați pentru multă vreme monahii putneni.

În ultima comunicare a colocviului, „«Straja ţării»: Ştefan cel Mare şi Mănăstirea Putna în ima­gini filatelice româneşti”, domnul Mircea-Cristian Ghenghea a prezentat 20 de emisiuni filatelice românești din perioada 1927-2016 și 8 emisiuni filatelice din Republica Moldova din intervalul 1995-2016, care au legătură cu Ștefan cel Mare sau cu Mănăstirea Putna.

IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a fost prezent la toate comunicările din ultima după-amiază a colocviului. Sub efectul ultimei comunicări și al folosirii „moldoveniste” a imaginii lui Ștefan cel Mare, Înalt­prea­sfinția Sa și-a început cuvântul de încheiere cu două citate din Mihai Eminescu: „contemporanii sunt cei mai răi istorici” și „în studierea documentelor istorice nu trebuie să visezi”.

Adresându-se istoricilor din sală, ierarhul a spus: „Dumneavoastră aveți simțul echilibrului, știți să distingeți adevărul în documente... aveți acest simț istoric care se referă la o anumită sensibilitate și conștiință față de adevăr”.