În contextul anului 2024 declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în semn de recunoaștere a activității depuse în slujirea aproapelui, a acordat distincții doamnei Adriana Căruntu, directorul Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, și monahiei Serafima Buhăescu de la Mănăstire Christiana, medic în cadrul aceluiași centru.
Comemorare în Arhiepiscopia Râmnicului
Arhiepiscopia Râmnicului a comemorat joi, 9 iunie, 27 de ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire episcop Iosif Gafton al Râmnicului şi Argeşului. Slujba Parastasului a fost oficiată la Catedrala arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea de un sobor de preoţi şi diaconi slujitori.
După slujba Parastasului părinţii slujitori au mers la mormântul episcopului, din incinta Catedralei arhiepiscopale. La eveniment au participat şi membrii Permanenţei arhiepiscopale, angajaţii Centrului Eparhial, personalităţi ale vieţii culturale vâlcene, precum şi credincioşi vâlceni. 35 de ani de slujire arhierească Episcopul Iosif Gafton a fost o personalitate remarcabilă, cu o importantă contribuţie culturală în istoria Bisericii Ortodoxe Române. S-a născut la data de 5 decembrie 1896, în localitatea Puţeni (azi Valea Mărului), judeţul Galaţi, într-o familie cu vechi rădăcini preoţeşti. A absolvit Seminarul Teologic din Galaţi în anul 1920, iar între 1920 şi 1924 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Între 1925 şi 1951, a slujit ca preot în Parohia Rotari din judeţul Prahova, iar din anul 1935 a venit la Biserica "Sfânta Ecaterina" din Bucureşti, unde a rămas până în 1943. Din 1942 şi până în 1943 a îndeplinit funcţia de consilier cultural în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor. A rămas văduv, iar în anul 1942 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, cu numele losif. La scurt timp a fost hirotesit protosinghel. În data de 19 decembrie 1943, Sfântul Sinod al BOR l-a ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul de "Sinaitul". Pe 15 ianuarie 1944 a fost ales episcop al Argeşului. Instalarea a avut loc la data de 21 mai 1944. Din octombrie 1947 şi până în februarie 1948, în timpul bolii patriarhului Nicodim, devine girant al treburilor Patriarhiei. Din 11 martie 1948 şi până la începutul anului 1949, a suplinit şi Episcopia Râmnicului, fiind ales episcop plin al acestei eparhii în februarie 1949, în urma unirii celor două Episcopii: Argeş şi Râmnic. Pe parcursul păstoririi sale în Episcopia Râmnicului şi Argeşului, episcopul Iosif a fost preocupat de restaurarea monumentelor bisericeşti şi istorice din eparhie, de valorificarea patrimoniului cultural-artistic, de ridicarea de noi lăcaşuri de închinare sau de refacerea celor existente. A publicat numeroase broşuri de zidire sufletească pentru credincioşi, articole, pastorale şi predici în periodicele bisericeşti, fiind apreciat printre predicatorii şi misionarii de seamă ai Bisericii noastre. A trecut la Domnul la data de 9 iunie 1984, după 35 de ani de slujire arhierească, şi a fost înmormântat în apropierea Catedralei arhiepiscopale "Sfântul Nicolae" din Râmnicu Vâlcea.