Astăzi, 1 aprilie, la ora 11:00 vor fi comemorați la Fântâna Albă românii uciși de soldații sovietici în urmă cu 76 de ani. Toți cei dornici să calce pe pământul sfințit de jertfa lor și să aducă lui Dumnezeu o rugăciune pentru ei se vor întâlni la troița ridicată în localitate. Printre ei se vor afla consulul general al României la Cernăuți, doamna Eleonora Moldovan, reprezentanți ai românilor din țară și din regiunea Cernăuți, arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, și alți slujitori.
Duminică, 2 aprilie, la ora 13:00, victimele de la Fântâna Albă vor fi comemorate și la Mănăstirea Putna, în fața troiței special ridicate în amintirea lor în 2011 de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și Mănăstirea Putna. Aici, fiecare român poate veni să se închine, să lase o floare și să-și aducă aminte de cei care au murit pentru libertate și pentru credință.
În istoria românilor, 1 aprilie 1941 rămâne o zi tragică. Un motiv în plus să nu o uităm, căci, așa cum spunea N. Iorga, „un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții”. Ar fi o lipsă de demnitate națională să acoperim memoria fraților noștri masacrați la Fântâna Albă.
O anexă secretă a pactului german-sovietic semnat în 23 august 1939 între Ribbentrop și Molotov menționa interesul Rusiei pentru Basarabia. Atunci Bucovina nu apărea în document. A mai trecut un an și, în 26 iunie 1940, târziu după lăsarea serii, ambasadorul României la Moscova este chemat și i se înmânează o notă ultimativă și o hartă cu teritoriile pe care România trebuia să le abandoneze în trei zile: Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța. În Uniunea Sovietică au rămas 3,9 milioane de români, un sfert din populația țării.
Mai ales în Bucovina, multe familii au fost despărțite definitiv de granița arbitrar trasată. Sute de mii de români s-au trezit peste noapte într-o țară ostilă, în care, brusc, tot ceea ce amintea de identitatea lor, de origini, de limbă și de religie devenea imputabil. „Trup din trupul țării este smuls, călcat de tancurile armatei sovietice”, se difuza la radiourile vremii. Tinerii români se recrutau cu forța pentru munca în construcții sau în minele din URSS.
Văzând că mulți nemți și polonezi se refugiază în țările lor, românii au dorit și ei să-și continue viața în „țara liberă”. Autoritățile comuniste le-au promis că le dau voie să plece, dar au fost luate prin surprindere de miile de cereri și au devenit îngrijorate de adevăratul exod pe care îl pregăteau românii.
Pe 1 aprilie 1941, câteva mii de locuitori ai satelor de pe Valea Siretului au pornit spre graniță, dar drumul lor s-a transformat într-un calvar. Purtau cu ei steaguri albe, cruci, icoane și prapuri, arătând că atitudinea lor era pașnică și după voia lui Dumnezeu. Însă, în dreptul localității Fântâna Albă, într-o poiană numită Varnița, la 3 km de graniță, soldații sovietici ascunși în gropi, înarmați cu mitraliere, au deschis focul înspre românii dornici de libertate. O zi și o noapte s-au auzit împușcăturile. Cei care au scăpat de gloanțe au fost spintecați cu sabia, apoi aruncați în gropi comune, mulți dintre ei încă răsuflând. Deasupra s-a plantat o pădure pentru a li se pierde întru totul urma. „În pădurea deasă nu se mai găsesc morminte/ căci pădurea toată este un mormânt.”
Numărul lor se ridică la peste 3.000, deși raportul prezentat de Hrușciov lui Stalin spunea că au fost omorâți 50 de români care încercau să treacă granița. Urmașii lor au fost deportați în Siberia și Kazahstan, de unde puțini s-au mai întors.
Din păcate, nici românii din Ucraina, nici cei din România nu sunt informați și nu cinstesc memoria celor care au dorit să se întoarcă în patrie. Abia în 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată „Zi națională de cinstire a memoriei românilor - victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”. Ca și în anii trecuți, la ambele manifestări organizate pe 1 și 2 aprilie vor participa elevi ai Liceului „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, care vor prezenta un program de cântec și de poezie, realizat sub îndrumarea domnului Vasile Schipor, profesor de religie. Fântâna Albă este o lecție de istorie și de demnitate națională care nu trebuie să lipsească din manualele și din inimile nici unei generații viitoare.
.jpg)
