Conferință a arhimandritului Zaharia Zaharou la București

Amfiteatrul „Pr. prof. dr. Ioan G. Coman” al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București a găzduit marți, 18 noiembrie, conferința „Măreția omului”, din cadrul Simpozionului „Serile filocalice Sfântul Dumitru Stăniloae”, organizată de ASCOR și susținută de părintele arhimandrit Zaharia Zaharou. La eveniment au participat clerici, numeroși credincioși, tineri și studenți.

Părintele arhimandrit Zaharia Zaharou este slujitor și duhovnic al mănăstirii ortodoxe închinate Sfântului Ioan Botezătorul din orașul Maldon, Marea Britanie, și ucenic al Sfântului Cuvios Sofronie Saharov. 

Conferința „Măreția omului” a fost moderată de părintele Vasile Gavrilă, îndrumătorul ASCOR. În prima parte a conferinței, părintele arhimandrit Zaharia Zaharou a transmis un cuvânt de învățătură celor prezenți.

„Măreția omului se descoperă în rugăciunea sfinților pentru întreaga lume. Sfinții fac ca cerul și pământul să ia aminte la ei atunci când se înfățișează înaintea Ziditorului lor, mijlocind pentru întregul Adam, pentru tot neamul omenesc, de la începutul și până la sfârșitul veacurilor. Dumnezeu îi recunoaște pe acești oameni ca fiind casnicii Lui, icoane vii ale Unuia Născut, Fiul Său, și îi adumbrește cu prezența Sa de viață dătătoare. Atunci, omul își împlinește menirea, cinstește chipul lui Dumnezeu sădit într-însul și pășește pe calea asemănării cu El. O altă imagine grăitoare pe care ne-o oferă Sfânta Scriptură pentru a înfățișa omul adevărat și menirea sa este aceea a templului lui Dumnezeu. Pentru o osteneală timp de 40 de ani, împăratul Solomon a zidit un templu măreț și l-a adus ca ofrandă lui Dumnezeu. A stat în mijlocul poporului său și a ridicat mâinile către cer și cu duh înălțător I-a adus Domnului rugăciuni și cereri. Rugăciunea lui a îmbrățișat întregul Israel și toată istoria lui. A adus înaintea lui Dumnezeu nevoile, întristările, credința și cererile poporului său. [...] Domnul Puterilor a făgăduit să pecetluiască cu Numele Său templul pe care I l-a încredințat slujitorul Său și să locuiască împreună cu poporul Său, să umble în mijlocul lor, să le fie ajutător și apărător. În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel folosește adesea această imagine a templului pentru a arăta care este menirea omului și pentru a propovădui că omul este cu adevărat măreț atunci când se zidește pe sine ca locaș al Dumnezeului Celui Viu. Apostolul îi întreabă pe corinteni, ca și cum le-ar vorbi despre un lucru de la sine înțeles: «Nu știți oare că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi» (1 Corinteni 3, 16-17). Într-adevăr, odată cu căderea în neascultare, omul a curmat părtășia de viață dătătoare cu Dumnezeu și a ajuns să fie doar trup, pulbere și cenușă. S-a acoperit cu îmbrăcăminte de piele și s-a făcut putător al unui duh mort. Viața lui pământească nu făcea altceva decât să se prelungească sub stăpânirea morții. Cu alte cuvinte, trăia o stare potrivnică menirii sale dintru început. Dar noi avem un Dumnezeu care a iubit făptura Sa până întru sfârșit. Avem un Dumnezeu care nu S-a depărtat, toate făcându-le, până ce ne-a suit la cer și ne-a dăruit Împărăția Sa ce va să fie”, a spus părintele Zaharia Zaharou.

În cea de a doua parte a conferinței din facultate a avut loc o sesiune de întrebări la care părintele Zaharia Zaharou a răspuns.