Ajunul Nașterii Domnului pe Colina Patriarhiei

În Ajunul Crăciunului, 24 decembrie, la Reședința Patriarhală din Capitală a fost vestită, potrivit rânduielii tradiționale, Nașterea Domnului. După oficierea Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, soborul de slujitori condus de părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale istorice din București, a purtat icoana praznicală la Reședința Patriarhală. Aceștia au fost întâmpinați în Salonul „Sfinții Români” din Reședința Patriarhală de către Întâistătătorul Bisericii noastre, cu acest prilej fiind săvârșit și un Polihroniu.

În Biserica Ortodoxă Română, Marele Praznic al Nașterii Domnului este vestit atât prin cântările colindătorilor, cât și prin purtarea icoanei sărbătorii la chiliile monahilor și în casele credincioșilor. An de an, această frumoasă rânduială este împlinită și la Reședința Patriarhală, unde vestea Nașterii Mântuitorului este adusă de slujitorii Catedralei Patriarhale.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit clericilor și psalților care au împlinit această datină strămoșească, rostind un cuvânt despre modul în care această tradiție se păstrează în cultul ortodox.

„Suntem bucuroși că, iată, ne‑am apropiat de sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului, fiind în ajunul ei acum. Avem această bucurie de a asculta vestea cea bună a Nașterii Domnului în Betleemul Iudeei. Mai întâi a fost vestită această naștere prin colindătorii care au fost aici, la reședință, și acum prin preoții și diaconii slujitori de la Catedrala Patriarhală și membrii corului protopsalților și psalților de la această catedrală. Venirea Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai mare minune, «singurul lucru nou sub soare», după cum spune Sfântul Ioan Damaschin. Această vestire se face, în general, prin cuvinte, așa cum au vestit îngerii păstorilor din Betleem, iar păstorii din Betleem au binevestit această iubire a lui Dumnezeu coborâtă din cer în Pruncul Iisus locuitorilor din Betleem. Însă acum, când preotul vine cu icoana, binevestirea nu se face doar prin cuvânt, ci și prin imagine, prin icoană. Cuvântul se ascultă, dar icoana se privește, se vede. În această privință, Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic, care este nelimitat, necuprins, neapropiat cum se spune în limbaj bisericesc tradițional, dar care înseamnă «inaccesibil», Se face acum văzut, limitat în corp omenesc, și Se naște în peșteră, fiind culcat ca prunc în ieslea din peșteră. Aici este foarte important să vedem această trecere, de la a asculta cuvântul la a‑L vedea pe Cuvântul lui Dumnezeu. Întregul Vechi Testament se baza pe acest îndemn «Ascultă, Israel!». Însă, după ce Iisus Hristos S‑a făcut om și a început apoi să predice, la maturitate, Evanghelia Împărăției, săvârșind o mulțime de minuni, și apoi S‑a arătat ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce, pentru a ridica păcatul lumii, adică a-i vindeca de păcatul lumii, al neascultării, pe oameni prin jertfa Sa pe cruce și a dărui viață prin învierea Sa, El S‑a făcut văzut, iar apostolii evrei, care erau obișnuiți ca în toată viața să audă la templu și la sinagogă acest îndemn «Ascultă, Israel!», au mărturisit adevărul întrupării Fiului lui Dumnezeu sau înomenirii Acestuia, zicând: «Ceea ce am văzut cu ochii noștri și am atins cu mâinile noastre vă vestim despre Cuvântul Vieții»”, a spus Preafericirea Sa.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că recunoașterea întrupării lui Hristos prin icoane nu este doar o chestiune estetică sau simbolică, ci reprezintă o adevărată pedagogie a credinței: „Religiile monoteiste care nu acceptă întruparea Domnului Hristos nu acceptă nici icoana Lui. Cei care spun că sunt monoteiști, dar resping icoana înseamnă că nu recunosc întruparea Lui. În Noul Testament, Iisus Hristos este numit nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul lui Dumnezeu, ci și «icoană» sau «chipul» lui Dumnezeu, iar în Epistola către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel spune: «Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii», adică dumnezeirea infinită, necuprinsă, eternă, locuiește într‑un trup limitat, vizibil, văzut. Din iubire pentru oameni, a rămas ceea ce a fost, adică Fiul Veșnic al lui Dumnezeu, și a devenit ceea ce nu era, și anume om. Aceasta este marea taină a Bunei Vestiri, prin cuvânt și prin icoană. De aceea, Ortodoxia este deodată Biserica bazată pe cuvântul Evangheliei, dar și pe sfintele icoane care dau mărturie vizibilă despre întruparea Cuvântului și apropierea lui Dumnezeu față de oameni. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, «pe cât a coborât El la noi pe pământ, pe atât vrea să înalțe pe om la slava Cerului»”, a spus Patriarhul României.

La final, toți participanții la această rânduială au primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, închinându‑se și sărutând icoana Nașterii Domnului.