Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Copleşitoarea bunătate a lui Iisus schimbă viaţa omului păcătos
În Duminica a 32-a după Rusalii, numită şi „a lui Zaheu”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat că pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii ne arată în rezumat că „bunătatea lui Iisus vindecă răutatea sufletului pătimaş”.
În toate bisericile ortodoxe de la noi s-a citit ieri, 3 februarie 2019, în Duminica a 32-a după Rusalii, Evanghelia de la Sfântul Evanghelist Luca, în care este relatată întâlnirea Domnului Iisus Hristos cu Zaheu vameşul (Luca 19, 1-10). Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că această Evanghelie ne învaţă cum schimbarea modului de a fi al unui bogat lacom poate să-i aducă mântuirea, când din om lacom devine om milostiv, arătând în acelaşi timp pocăinţă şi fapte de pocăinţă. „Zaheu vameşul este singurul bogat care se mântuieşte dintre cei prezentaţi de Sfântul Evanghelist Luca. Zaheu, mai- marele vameşilor din Ierihon, era un om urât de popor pentru lăcomia lui şi invidiat pentru bogăţia pe care o adunase în scurt timp, dar în mod necinstit. La un moment dat însă, în viaţa acestui vameş lacom şi nedrept s-a trezit o dorinţă de schimbare. Când? Atunci când el şi-a dat seama că nu a devenit atât de fericit pe cât spera să fie, când luase hotărârea de a aduna multe averi. Bogăţiile materiale adunate de el cu lăcomie nu îl mulţumeau sufleteşte. Simţea că omul este mai mult decât materie. Că pacea, bucuria şi fericirea sufletului nu se dobândesc prin acumulare necinstită de bunuri materiale în jurul omului, dacă sufletul omului este lipsit de bunătate, de generozitate sau dărnicie”, a spus Preafericirea Sa.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că Zaheu s-a urcat în sicomor nu dintr-o simplă curiozitate, pentru a-L vedea pe Iisus, ci fapta sa a fost mânată de o căutare sinceră şi de o tainică dorinţă de schimbare a vieţii sale. „Domnul Iisus Hristos, cunoscătorul sufletelor oamenilor, l-a chemat pe nume, doar pe el, dintr-o mulţime de oameni şi i-a spus că doreşte să fie primit în casa acestuia, deşi Zaheu era un om lacom, nedrept şi asupritor al locuitorilor din ţinutul Ierihonului. Trecând prin Ierihon, Mântuitorul Iisus este atent la mulţimea pe care o întâlneşte în cale.
El însă vede fizic şi spiritual nu numai pe cei din faţa lui, ci şi pe cei de pe marginea drumului, nu doar pe cei de aproape, ci şi pe cei aflaţi mai departe. Privind spre Zaheu, Iisus nu a văzut în el doar un om mic de statură şi un curios, ci mai ales Iisus vede un suflet în căutare şi dornic de schimbare spirituală (...). Iisus Mântuitorul nu judecă pe oameni în mod pripit, după opinia publică, deoarece aceasta este adesea incapabilă să cunoască imediat schimbările sau stările duhovniceşti noi din sufletul omului. Cunoscând sufletul omului dornic de schimbare spirituală, Domnul Iisus Hristos, înainte de a-i judeca pe oameni, doreşte să-i ajute, să-i vindece de patimi şi să-i ridice din păcate”, a reliefat PF Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, Preafericirea Sa a arătat că după ce Mântuitorul Hristos a intrat în casa lui Zaheu vameşul, cel care fusese până atunci lacom a devenit un om darnic, schimbându-se radical, fiind copleşit de marea bunătate a lui Iisus. „Prezenţa lui Iisus în casa lui Zaheu l-a copleşit pe acesta, pentru că i s-a acordat o onoare sau o preţuire pe care ştia că nu o merită. Iisus l-a cinstit sau onorat pe un om păcătos, deşi acesta era urât de concetăţeni. Care au fost scopul şi rezultatul vizitei lui Iisus în casa lui Zaheu? Nemărginita milostivire sau copleşitoarea bunătate a lui Hristos a pătruns atât de puternic în sufletul lui Zaheu, încât a răscolit în el dramul de bunătate care mai rămăsese în adâncul sufletului său, ca un bob de jăratec sau cărbune incandescent, acoperit până atunci de cenuşa păcatului lăcomiei. Când acest bob de jăratec aproape stins al chipului bunătăţii milostive a fost aprins de focul iubirii milostive şi salvatoare a Domnului Iisus Hristos, din sufletul lui Zaheu vameşul a ţâşnit lumina unei vieţi noi, mărturisită printr-o hotărâre radicală”, a evidenţiat Patriarhul României. La final, Preafericirea Sa a precizat că Dumnezeu doreşte să schimbe inimile şi vieţile oamenilor nu prin pedepse, boală, necazuri sau mustrări, ci prin copleşitoarea Sa bunătate sau milostivire care se arată oamenilor păcătoşi.