Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Credincioşii, chemaţi la ospăţul nemuririi
Înalt Preasfinţitul Andrei a oficiat Sfânta Liturghie şi a binecuvântat biserica cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae" din Ibăneşti Pădure, unde este paroh părintele Ioan Mariş. În cadrul Sfintei Liturghii, IPS Andrei l-a hirotonit preot pe diaconul Claudiu Bălăşoiu, pentru Parohia Miercurea Nirajului din judeţul Mureş, şi diacon pe monahul Dionisie Trifa, care va fi hirotonit ieromonah astăzi, de sărbătoarea Cuvioasei Parascheva, la Schitul Sub Piatră, unde va fi duhovnic şi slujitor.
Biserica cu hramul "Sfântul Nicolae" a fost zidită în 1925, în vremea preotului Constantin Cotuţiu. Biserica a fost sfinţită în 1930 de episcopul Ioan Stroe de la Cluj. Mai târziu, a fost împodobită cu pictură în frescă, în 1971, iar în 1976 biserica a fost sfinţită de Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicolae Mladin de la Sibiu cu Preasfinţitul Emilian de la Alba Iulia. Din 1979 sunt preot în această parohie şi am încercat să-mi îndeplinesc misiunea de preot, în primul rând, de a-i aduna pe toţi credincioşii în jurul Bisericii şi de a menţine vie flacăra credinţei noastre creştine ortodoxe", a spus părintele paroh Ioan Mariş. "De când sunt în parohie am zidit o casă parohială nouă, începând din anul 1981, apoi am renovat biserica în exterior de două ori, în 1985 şi în 2002, iar din 1995 am făcut un iconostas nou din stejar sculptat. Am făcut mobilier nou în toată biserica, scaune sculptate din stejar, am refăcut pictura bisericii anul trecut, când am refăcut acoperişul celor trei turle de pe biserică şi am acoperit o parte din biserică cu tablă. În anul acesta am cumpărat candelabre aduse din Grecia, cu donaţii de la credincioşi, cu banii pe care i-am avut la parohia noastră şi am înfrumuseţat biserica. Am dorit să vină Înalt Preasfinţitul nostru Andrei de la Alba Iulia să binecuvânteze lucrările noastre mai vechi şi mai noi din biserica noastră", a mai arătat pr. Mariş. "Ochii sufletului se vor deschide" În cuvântul de învăţătură, la pilda învierii fiului văduvei din Nain, IPS Andrei a vorbit despre teama de moarte pe care o resimte fiecare. Astfel, a amintit o istorisire a mitropolitului Antonie de Suroj care, în tinereţea sa, a fost doctor de campanie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta a acordat asistenţă religioasă unui soldat aflat pe moarte. "Soldatul i-a spus: "Părinte, ştiu că voi muri în curând, dar un singur lucru vreau, că sunt departe de ţara mea, de soţia mea, de copiii mei şi voi muri singur, nu are cine să îmi aprindă lumânarea la cap". Părintele i-a spus: "Nu vei rămâne singur, voi sta lângă tine până când te vei muta la Dumnezeu (…) Dar să nu îţi fie frică, pentru că se întâmplă un lucru minunat. Atunci când vei închide ochii, ochii sufletului se vor deschide şi vei vedea lucruri pe care până acum nu le-ai văzut". Soldatul l-a întrebat: "De unde ştii, părinte, că nu ai fost acolo?". Doctorul îi răspunde că în Sfânta Scriptură, în cărţile Sfântului Pavel, se arată cum acesta a fost răpit până la al treilea cer unde a văzut lucruri minunate". IPS Andrei a amintit, prin intermediul scrierilor lui Antonie de Suroj, de cuvintele Sfântului Apostol Pavel care "ne încredinţează de faptul că, atunci când închidem ochii pentru lumea aceasta, îi deschidem pentru cealaltă (…) necazul nostru de acum uşor şi trecător ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice. Că ştiind că acest corp, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână omenească, veşnică, în ceruri, de aceea şi suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din ceruri". Referitor la soldatul care şi-a dat sufletul, IPS Andrei a remarcat că "este unul dintre milioanele de oameni care, în faţa Marii Treceri, sigur că simt un fior şi doresc să nu fie singuri. Înţeleptul Solomon a spus că "Dumnezeu nu a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii". Dumnezeu a făcut viaţa, iată de ce, cât a fost Domnul Hristos pe pământ, ne-a şi demonstrat că el este Dumnezeul vieţii, iar prin cele trei minuni ale învierii morţilor ne dă certitudinea că, odată când va veni ceasul, şi pe noi ne va ridica din mormânt". IPS Andrei a arătat că "Domnul Iisus Hristos este Domnul Vieţii care biruieşte moartea. El nu ne-a zidit spre moarte, ci spre viaţă, ne-a făcut tineri, frumoşi, sănătoşi şi nemuritori şi, dacă ne facem bătrâni, urâţi şi bolnavi, este din cauza păcatelor. Or, Domnul Iisus Hristos a pironit pe cruce toate păcatele noastre". Hrana nemuririi - trupul şi sângele lui Hristos Citind din cuvintele Sfântului Apostol Pavel, a arătat IPS Andrei că "suntem convinşi că există o altă lume, o lume în care ne aşteaptă Dumezeu, că avem acolo casă nefăcută de mână, veşnică, dar Sfântul Apostol Pavel mai adaugă ceva şi la asta trebuie să fim foarte atenţi: de aceea suspinăm în acest trup, dorim să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer, dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi şi nu goi, e vorba de îmbrăcămintea sufletului. Atunci când suntem botezaţi primim haină sufletească albă. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Din păcate, pe calea vieţii ne poticnim, cădem, păcătuim şi ne murdărim haina cea albă a sufletului. Posibilitatea reabilitării o ştie tot creştinul, numai că nu tot creştinul o face. Posibilitatea spălării hainei sufletului e Sfânta Spovedanie, de aceea Sfânta Maică Biserică ne îndeamnă să ne spovedim cât mai des şi să ne împărtăşim cu trupul şi sângele Domnului, pentru că sângele şi trupul Domnului, dacă ne-am spovedit, sunt arvuna nemuririi: "Eu sunt pânea cea vie care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci"". La final, IPS Andrei i-a îndemnat pe credincioşi să se spovedească şi să se împărtăşească cât mai des, pentru că "Biserica este Casa lui Dumnezeu, el ne dă întâlnire aici, ne aşteaptă aici, şi orice părinte nu îşi aşteaptă copiii numai cu vorbe, ci le pune în faţă ceea ce are mai bun. Dumnezeu, la masa credinţei, la ospăţul credinţei, ne pune pe masă Trupul şi Sângele Fiului său care este hrana nemuririi".