La opt ani de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, cel care a păstorit Eparhia Maramureșului și Sătmarului mai bine de un sfert de secol (1990‑2016), miercuri, 30 octombrie,
„Credinţa celor milostivi ajută pe cei bolnavi”
În Duminica a 6-a după Rusalii, în cadrul Sfintei Liturghii, în toate bisericile ortodoxe a fost citit pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 9, versetele de la 1 la 8, în care este relatată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a vindecării slăbănogului din Capernaum. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a rostit cu acest prilej un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat că, în esenţă, Evanghelia ne arată cum credinţa celor milostivi ajută pe cei bolnavi. Referitor la Postul Adormirii Maicii Domnului, care a început în data de 1 august, Preafericirea Sa a precizat că este un bun prilej de întărire în credinţă, în evlavie şi de a face milostenii.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că din Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum reţinem trei învăţături principale: „În primul rând, învăţăm că boala trupului cheamă pe om să caute sănătatea sufletului şi împreună cu aceasta şi vindecarea trupului. În al doilea rând, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos iartă mai întâi păcatele slăbănogului şi mai apoi vindecă şi trupul acestuia de paralizie. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că aceia care l-au adus pe omul slăbănog la Iisus ca să îl vindece reprezintă astăzi pe toţi slujitorii Bisericii, pe toţi preoţii şi credincioşii care se roagă şi îi ajută pe cei bolnavi şi în mod special pe toţi medicii şi pe întreg personalul medical care îi ajută pe cei suferinzi să se vindece”.
Multă suferinţă, multă pocăinţă şi multă credinţă
Întâistătătorul Bisericii noastre a reliefat că Mântuitorul Iisus Hristos a voit să le arate cărturarilor, care „cugetau rele în inimile lor” (Matei 9, 4), că El, Cel care vindecă trupul de orice boală şi neputinţă, are şi puterea dumnezeiască de a ierta păcatele oamenilor. „Prin aceasta vedem că Iisus, Care Se numeşte pe Sine Fiul Omului (Matei 9, 6), este cu adevărat şi Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Evanghelia ne arată în primul rând că boala de care suferea acest slăbănog sau om paralizat era rezultatul unor păcate. Cu alte cuvinte, el avea bolnav şi sufletul său prin păcatele săvârşite. Însă Mântuitorul Iisus Hristos a înţeles că acest bolnav, din cauza multei suferinţe, a căutat vindecarea trupului, s-a pocăit de păcatele sale. Multa suferinţă l-a condus la multă pocăinţă şi l-a întărit în credinţă. Slăbănogul avea credinţa că numai Iisus din Nazaret, Care a vindecat o mulţime de bolnavi, îl poate vindeca şi pe el”, a spus Preafericirea Sa.
În continuare, Părintele Patriarh Daniel a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos este nu doar Doctor desăvârşit, ci şi Duhovnic desăvârşit, întrucât El, deşi cunoştea păcatele slăbănogului, nu le-a divulgat. „De asemenea, El cunoaşte starea sufletului, şi anume, El cunoaşte suferinţa, pocăinţa şi speranţa acestui om bolnav (...). Atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos este plină de iubire părintească, pentru că i-a zis slăbănogului: «Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!» (Matei 9, 2). I-a arătat iubirea părintească a Tatălui ceresc, pentru că a cunoscut pocăinţa şi credinţa lui ca urmare a suferinţei lui. În Sfânta Scriptură, când Iisus numeşte pe cineva fiu sau fiică, înseamnă că a descoperit în sufletul persoanei respective multă credinţă. Astfel, persoanele respective sunt fii şi fiice ale lui Avraam, părintele credinţei. Numai după ce îi iartă păcatele, adică după ce îi vindecă sufletul, Mântuitorul îi spune slăbănogului: «Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta» (Matei 9, 6), adică îi vindecă şi trupul său care suferea de ani mulţi de paralizie”, a explicat Preafericirea Sa.
„Întreaga asistenţă socială medicală este de origine creştină”
Patriarhul României a subliniat apoi că nu trebuie să ne rugăm doar pentru noi înşine, că nu trebuie să căutăm doar sănătatea noastră proprie, ci „să ne rugăm şi pentru alţi oameni, pentru toţi cei care sunt bolnavi sau suferinzi, în spitale sau acasă, pentru cei care nu mai pot veni la biserică, pentru toţi cei care au nevoie de vindecare. Oamenii care îl aduc pe slăbănog la Iisus reprezintă pe toţi preoţii care fac rugăciuni pentru cei bolnavi şi mai ales pe preoţii din spitale. Astăzi, în aproape toate spitalele din România există câte un paraclis sau câte o capelă şi un preot de caritate care se roagă pentru însănătoşirea celor bolnavi. De asemenea, cei care l-au adus pe slăbănog la Iisus reprezintă pe toţi credincioşii care vizitează bolnavii, care-i ajută material şi spiritual, dar şi pe întreg personalul medical: medici, asistenţi şi toţi cei care au grijă de bolnavi şi lucrează pentru însănătoşirea lor. Evanghelia de astăzi a determinat Biserica să creeze instituţii de sănătate. Astfel, primele bolniţe din mănăstiri, primele spitale, primele farmacii la noi, la români, şi în general în ţările ortodoxe, au fost înfiinţate de către Biserică. În fiecare din aceste aşezăminte s-au unit rugăciunea cu ştiinţa medicală. Întreaga asistenţă socială medicală este de origine creştină! Chiar şi în statele europene secularizate, primele instituţii medicale au fost înfiinţate de Biserică”, a arătat Părintele Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai adăugat că atunci când ne rugăm pentru sănătatea altora, când îi ajutăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru, putem spune că sufletul nostru are o cultură cu adevărat creştină.
Sfânta Cruce, izvor de iubire milostivă, speranţă, vindecare şi comuniune
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat de ce se scoate spre închinare credincioşilor Sfânta Cruce în data de 1 august: „Pentru ca să vedem că iubirea milostivă a lui Hristos este o iubire smerită. Sfânta Cruce este izvor de iubire milostivă, este izvor de speranţă, de vindecare şi de întărire în comuniune”. Despre Postul Adormirii Maicii Domnului, care durează două săptămâni, Preafericirea Sa a spus că este o perioadă în care ne putem întări în credinţă şi în evlavie, dar şi o vreme în care putem spori milosteniile faţă de cei nevoiaşi. „În această perioadă trebuie să sporim rugăciunea şi milostenia, să ne rugăm mai mult Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor, să ne spovedim mai des, să ne împărtăşim mai des, ca să simţim în noi iubirea lui Hristos şi milostivirea Maicii Domnului”, a îndemnat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.