De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Credința este o relație vie cu Dumnezeu în Care credem”
În Duminica a doua după Paști, a Sfântului Apostol Toma, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, în care a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit, de la Ioan 20, 19-31, vorbind despre mărturisirea de credință a Sfântului Apostol Toma referitoare la Învierea și dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos.
În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Duminica Sfântului Apostol Toma este a doua după Sfintele Paști și nu prima, deoarece toată Săptămâna Luminată este considerată în sine o altă duminică: „Această duminică, a doua după Paști, ne spune Sinaxarul că este o duminică specială în care prăznuim înnoirea Învierii lui Hristos și atingerea Lui de către Sfântul Apostol Toma. Înnoirea înseamnă o actualizare a Învierii Domnului, o evidențiere din nou a marii minuni a Învierii. În Sinaxar se precizează că, deoarece Învierea Domnului întrece în măreție toate celelalte lucrări ale Domnului și este mai presus de toată cugetarea, o înnoim și o prăznuim nu numai în fiecare an la Sfintele Paști, ci și pururea, în fiecare a 8-a zi. Astfel, duminica de astăzi este întâia înnoire a Învierii, care pe bună dreptate se poate numi și a 8-a, și cea dintâi. (…) Sinaxarul ne spune că nu prăznuim doar o dată pe an Învierea Domnului, la sărbătoarea Sfintelor Paști, ci în fiecare a 8-a zi sau ziua întâi a săptămânii, duminica. Această zi a Învierii este icoană a veșniciei, a vieții veșnice. De aceea este numită de Sfinții Părinți fie ziua a 8-a, fie ziua întâi a veșniciei. Prin ea se inaugurează viața veșnică pentru umanitate în trupul lui Hristos, care nu mai revine la viața pământească, ci prin Înviere trece la viața cerească veșnică”.
„Hristos transformă necredința lui Toma într-o lucrare roditoare de credință”
Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat apoi că Sfântul Apostol Toma a fost vindecat de îndoială spre o încredințare mai puternică și o mărturisire a adevărului Învierii Mântuitorului cu mai multă ardoare. „Hristos Domnul, cu înțelepciunea Sa, transformă necredința lui Toma într-o lucrare roditoare de credință. El a vrut să se încredințeze și apoi a mărturisit nu doar adevărul Învierii lui Hristos, ci și dumnezeirea lui Hristos. A atins un trup limitat și a mărturisit pe Dumnezeu Cel necuprins. A atins un trup văzut și a mărturisit pe Dumnezeu Cel nevăzut. A atins trupul cel răstignit și înviat și a mărturisit pe Dumnezeu dătătorul vieții veșnice. Aceasta este credința lui întărită și foarte puternică. Un evreu care de-a lungul veacurilor a învățat din tradiție că Dumnezeu este nevăzut, necuprins și inaccesibil, acum evreul acesta deodată atinge ceva material, trupul lui Hristos, ceva mărginit sau limitat și mărturisește pe Dumnezeu cel veșnic, necuprins și neapropiat sau inaccesibil. Aceasta este marea schimbare în viața lui Toma. De aceea, credința lui cea de după îndoială este o credință model, pildă de mărturisire, pentru că a mărturisit deodată cu adevărul Învierii și adevărul dumnezeirii lui Hristos”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, Patriarhul României a tâlcuit semnificația cuvintelor Mântuitorului adresate Sfântului Apostol Toma: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29). „Evanghelia de astăzi ne arată ce înseamnă a fi fericit dacă ai credință. Fericiţi sunt cei care nu au văzut cu ochii trupești pe Hristos cel înviat, dar au crezut ca urmare a propovăduirii acestui adevăr de către ucenicii lui Hristos, care au predicat Evanghelia Lui tuturor popoarelor. Aici vedem că prin credință noi dobândim o altfel de cunoaștere decât cunoașterea prin simțuri, și anume o cunoaștere prin lucrarea Duhului Sfânt, o cunoaștere spirituală, o simțire duhovnicească a prezenței lui Dumnezeu în viața Bisericii și în viața creștinului. Este o cunoaștere duhovnicească deoarece cunoașterea prin simțuri este una limitată la realitățile materiale, or, Dumnezeu nu este material - este spiritual, nu este văzut - este nevăzut, nu este limitat, ci este nelimitat. De aceea, nu poate fi cunoscut cu ochii trupești, care cunosc doar realități materiale limitate. Sfântul Apostol Pavel spune că, de fapt, credința este încredințarea celor nădăjduite și dovedirea celor nevăzute. Credința este pregustarea celor nădăjduite sau făgăduite și confirmarea realităților nevăzute”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că prin credință cunoaștem realitățile duhovnicești, într-o relație vie cu Dumnezeu în Care credem. „Sfântul Apostol Pavel ne spune un adevăr foarte important: prin credință noi simțim prezența lui Dumnezeu dincolo de vederea fizică. Deoarece Dumnezeu este nemărginit, nematerial și netrecător, nu poate fi văzut cu ochii trupești limitați. Atunci, El poate fi cunoscut prin credința vie, care nu este o simplă convingere intelectuală că Dumnezeu există undeva, ci credința este o relație vie cu Dumnezeu în Care credem. Credința în Iisus Hristos este o legătură duhovnicească cu El. Această credință, care devine cunoaștere prin relația vie cu Hristos, vine din auzite, din ascultarea Evangheliei lui Hristos, se întărește prin mărturisirea Crezului și se desăvârșește prin împărtășire cu Trupul lui Hristos cel răstignit și înviat. Este o cunoaștere duhovnicească, dar reală”, a subliniat Patriarhul României în cuvântul de învăţătură.