De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Credinţa este unire cu Hristos Cel răstignit şi înviat“
În Duminica a 2-a după Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea Sfântului Apostol Toma, cunoscut în popor cu numele de „Necredinciosul“, pentru că nu a vrut să creadă că Hristos a înviat până nu s-a atins de trupul de viaţă făcător al Domnului şi până nu a văzut urmele cuielor şi coasta Mântuitorului. La Catedrala patriarhală din Bucureşti, Sfânta Liturghie a fost săvârşită ieri de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură despre cunoaşterea şi unirea omului cu Dumnezeu prin credinţă.
În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit Evanghelia de la Ioan 20, 19-31, care consemnează două arătări ale Mântuitorului după Învierea Sa, către ucenicii care stăteau adunaţi într-o casă, cu uşile încuiate, de frica iudeilor care îi urau. Evanghelia acestei duminici este cunoscută şi cu numele de Evanghelia vindecării de necredinţă, pentru că Apostolul Toma, cel care nu a fost de faţă la prima arătare a Domnului, a spus cuvintele „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“ (Ioan, 20, 25). Cunoscând gândul ucenicului, la opt zile de la prima arătare, Mântuitorul se înfăţişează în chip minunat înaintea lor din nou şi îl încredinţează pe Toma de Înviere, zicându-i: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios“ (Ioan 20, 27).
După citirea Evangheliei duminicale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură despre cunoaşterea şi unirea omului cu Dumnezeu prin credinţă.
„După ce s-a convins de adevărul Învierii lui Hristos, Toma nu a spus: „Cred pentru că ai înviat!“, ci a mărturisit mai mult decât Învierea Domnului, a mărturisit dumnezeirea Mântuitorului Hristos. Apoi vedem că Mântuitorul fericeşte pe cei care cred fără să fi văzut cu ochii trupeşti, arătând că puterea credinţei este mai presus de puterea simţurilor. Este o vedere duhovnicească dincolo de vederea realităţilor materiale şi trupeşti. Credinţa nu este o simplă opţiune intelectuală, ci credinţa este izvor de viaţă veşnică pentru că este unire cu Hristos Cel răstignit şi înviat, izvorul vieţii veşnice şi Mântuitorul lumii“, a spus Preafericirea Sa.
A văzut trup şi l-a mărturisit pe Dumnezeu înviat
După ce a văzut şi a făcut experienţa trupului înviat al lui Hristos, Toma a mărturisit că Iisus este Dumnezeu, nu un simplu om, că El este singurul biruitor al morţii. „Pentru un evreu, a vedea ceva limitat şi a-l mărturisi pe Dumnezeu Cel nelimitat, a vedea ceva material şi a-l mărturisi pe Dumnezeu Cel nevăzut şi necuprins, era o schimbare radicală (…). Această schimbare de atitudine arată că Sfântul Toma a înţeles nu numai adevărul Învierii lui Hristos, ci a mărturisit şi dumnezeirea lui Hristos, de aceea mărturisirea lui este acum completă. El mărturiseşte că Hristos este Domnul şi Dumnezeul. Când a zis cuvintele „Domnul meu“, a înţeles că El este Domnul vieţii, şi când a zis „Dumnezeul meu“, a înţeles că este Dumnezeu adevărat. Noi mărturisim că Hristos a înviat după ce mărturisim că El este Unul din Sfânta Treime, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, şi de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria în istorie“, a arătat PF Părinte Patriarh Daniel.
Credinţa în Dumnezeu este o lucrare specială şi un act care capătă dimensiunea unei harisme, pentru că omul se încrede în Cel care nu poate fi cunoscut prin simţurile fizice, care nu poate fi văzut deplin cu ochii trupeşti. Se încrede în Cel care vorbeşte mai degrabă inimii şi se arată ochilor duhovniceşti ai sufletului.
„Dumnezeu fiind nematerial, necuprins şi nevăzut, nu poate fi văzut cu ochii trupeşti, dar poate fi văzut prin credinţă, poate fi simţită prezenţa şi lucrarea Lui în viaţa omului credincios şi în viaţa lumii, şi în creaţia făcută de El. De aceea, psalmistul zice că cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria sau firmamentul. Aceasta este credinţa: încredinţarea celor nădăjduite şi dovedirea celor nevăzute, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Este o pregustare a celor făgăduite şi o confirmare a celor nevăzute cu ochii trupeşti, dar văzute cu ochii sufletului. Credinţa este o calitate în plus a omului, o capacitate spirituală de a cunoaşte dincolo de vederea trupească. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune despre credinţă că este o putere care ajută pe om să se unească în mod desăvârşit şi mai presus de înţelegere cu Dumnezeu“, a explicat Patriarhul României.
Patriarhia Română alături de creştinii din Siria
În cuvântul de învăţătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că la Catedrala patriarhală, la fel ca în toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe din Patriarhia Română, se organizează o colectă pentru creştinii afectaţi de violenţele din Siria. Colecta a început ieri şi se va mai desfăşura în următoarele două duminici, respectiv pe data de 4 mai şi 11 mai 2014.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a dăruit în semn de preţuire şi binecuvântare celor prezenţi iconiţe care înfăţişează arătarea Mântuitorului către Toma şi ceilalţi Apostoli.