Ziua de 15 noiembrie marchează, în Biserica noastră, atât începutul Postului Nașterii Domnului, cât și pomenirea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Între lăcașurile care îl au ocrotitor spiritual pe marele stareț isihast se numără și biserica Parohiei „Șerban Vodă” din Protopopiatul Sector 4 Capitală, care și-a sărbătorit hramul de toamnă prin rugăciune. Bogatul program liturgic care a marcat sărbătoarea comunității parohiale a debutat în ajunul zilei de pomenire a sfântului.
Creştinismul în Iran - trecut şi prezent
Mansour Borji s-a născut musulman, dar a decis să se convertească la creştinism încă din perioada adolescenţei. După convertirea sa a plecat la studii în Marea Britanie şi a rămas aici definitiv. În prezent, este preot la o parohie din Londra sub egida Frăţiei Creştine Iraniene şi încearcă să determine opinia publică să ia măsuri împotriva persecuţiilor cu care se confruntă creştinii în ţara sa natală. Recent, el a oferit un interviu important pentru agenţiile de ştiri creştine, subliniind dificultăţile din ce în ce mai mari ale creştinilor în ţările majoritar musulmane.
Mansour Borji a relatat la începutul interviului cum a evoluat în ultimii 20 de ani religia creştină într-un stat autoritar musulman cum este Iranul. El a declarat că în perioada convertirii sale (anii â90), presiunea exercitată din partea guvernului asupra creştinilor era oarecum diferită faţă de perioada prezentă. Practic, atunci erau ameninţaţi mai mult cei din conducerea Bisericilor şi cei care se ocupau de răspândirea învăţăturii creştine. "Guvernul avea o strategie diferită - aş numi-o drept contaminare -, încercând să minimalizeze eficacitatea Bisericii şi numărul convertirilor". Borji afirmă că obişnuia să participe la două servicii liturgice săptămânale, iar la fiecare dintre acestea participau aproximativ 500 de persoane, dintre care aproape 80% fuseseră iniţial musulmani. Discriminarea era prezentă la locul de muncă şi în instituţiile de învăţământ, iar această practică ducea în anumite cazuri chiar la apostazie. "Guvernul era foarte preocupat atunci când cineva dorea să devină creştin şi să fie implicat în misiune. Ministerele nu doreau să fie privite ca opunându-se fiecărui creştin în parte, dar aveau un proces gradual de a-i face pe creştini să-şi abandoneze credinţa sau, cel puţin, să-şi părăsească ţara." În prezent, strategia guvernului iranian s-a schimbat şi presiunea este pusă mai mult asupra creştinilor în mod individual, nu doar asupra liderilor religioşi. "Conducătorii iranieni încearcă de fapt să-şi protejeze imaginea pe care şi-au creat-o - aceea a unei naţiuni creştine. Atunci când generaţiile iraniene tinere se întorc la Hristos, reputaţia şliderilorţ are de suferit." Martiriul drept opţiune În ciuda tuturor dificultăţilor cu care se confruntă, creştinii păstrează în continuare o atitudine pozitivă în Iran. Mansour Borji afirmă că "mulţi dintre creştinii din Iran sunt familiarizaţi cu istoria "creştină" şi binecuvântaţii martiri ai Bisericii. Mulţi dintre ei cred în martiri. Prin urmare, ei încearcă în continuare să fie cetăţeni buni şi să respecte legea, mergând chiar dincolo de aşteptările societăţii cu privire la şcalităţileţ unui bun cetăţean, dar, atunci când se ajunge la libertatea alegerii, ei consideră că guvernul iranian nu ar trebui să o restricţioneze. (...) Ei sunt conştienţi că luarea unei decizii de a-L urma pe Hristos, mai ales în societatea lor, le poate aduce necazuri". Mansour a mai subliniat faptul că lucrurile încep să se înrăutăţească tot mai mult în Iran, iar politica guvernamentală nu face nimic altceva decât să sprijine această discriminare continuă a minorităţii creştine. Un rol important în degradarea relaţiilor sociale îl au discursurile populare anticreştine. Mansour Borji afirmă că ţările europene au comis deja o greşeală atunci când au ignorat discursurile naziste antisemite şi a cerut în mod expres ca această eroare să nu se mai repete şi cu ţările preponderent musulmane. "Numirile creştinilor drept terorişti, asemenea talibanilor, paraziţi şi pericole sociale, reprezintă doar scuze menite să dezumanizeze şi să insensibilizeze conştiinţa socială cu privire la viitorul acestor oameni." De asemenea, Mansour Borji a declarat că apostaziile musulmane încep să fie din ce în ce mai dese în Iran. "În ultimii ani au existat câteva acuze de apostazie, dar care au fost respinse de curţile judecătoreşti. Deşi Codul penal din Iran nu stipulează moartea drept pedeapsă pentru cei care renunţă la Islam, se utilizează alte metode pentru a se ajunge la acest verdict. În majoritatea cazurilor oamenii sunt eliberaţi, iar acuzaţiile retrase, însă uneori se merge mai departe şi sunt ucişi. În acest an, un om a fost spânzurat pentru apostazie şi nu era creştin. Aceasta arată că guvernul iranian încă mai spânzură oameni pentru apostazia "de la Islam" şi asta ar trebui să îngrijoreze pe oricine."