Crizele nu sunt nici inevitabile, dar nici fatalităţi

La Editura „Cartea Ortodoxă”, Alexandria, a apărut de curând, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, lucrarea „«Eu sunt Lumina lumii» (Ioan 9, 5) – Istorisiri biblice”. Cartea însumează 236 de pagini şi este semnată de dr. George Stan, teolog şi medic.

Lucrarea „«Eu sunt Lumina lumii» (Ioan 9, 5) – Istorisiri biblice” subliniază în mod special faptul că toate crizele care există în lumea contemporană sunt provocate de absenţa conştientă sau inconştientă a comuniunii cu Dumnezeu. „Eu sunt Lumina lumii” transmite un mesaj concret: crizele, de orice natură ar fi, alienările şi malformările nu sunt nici inevitabile, dar nici fatalităţi. Evitarea sau chiar eliminarea acestora se face prin comuniunea cu Lumina care a venit în lume, ca toţi cei care cred să poată evita întunericul şi să se împărtăşească astfel de ea. Autorul manifestă, fără a urmări în mod expres acest lucru, atitudinea omului de ştiinţă care trebuie să caute şi să cultive raţiunile puse de Dumnezeu în existenţă, a intelectualului integrat în viaţa Bisericii, ca laborator al devenirii lumii, şi a credinciosului conştient de calitatea şi de locul pe care îl ocupă în trupul tainic al lui Hristos. „Trăim într-o lume secularizată, în care oamenii s-au înstrăinat nu numai de Dumnezeu, ci s-au înstrăinat şi unii faţă de alţii. Omul secularizat, rupt lăuntric de Dumnezeu, pe care L-a eliminat aproape cu desăvârşire din lume, nu vrea să mai ştie de învăţătura Bisericii noastre strămoşeşti şi se lasă purtat de mândra pretenţie de fiinţă autonomă, şi de patimi, renunţând la bunurile paradisului ceresc, pentru a le căuta numai pe cele din viaţa aceasta. Pentru a se putea bucura din plin de plăcerile lumii acesteia, omul secularizat devine sclavul dorinţei de tot mai multă îmbogăţire, fără să ţină seama că Mântuitorul a spus: «Ce-i foloseşte omului lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?» (Marcu 8, 36-37). Deşi ştie că «este rânduit oamenilor odată să moară» (Evrei 9, 27), omul secularizat înţelege moartea ca simplă nimicire, ca trecere în nefiinţă, odată cu moartea sfârşindu-se totul. Oamenii care gândesc astfel ar trebui să se teamă, pentru că existăm şi după moarte, deoarece, după învăţătura Bisericii noastre, moartea nu este decât o trecere spre o altă viaţă, o poartă de trecere spre o existenţă cu totul altfel decât cea de aici, dar nu fără legătură cu felul în care ne-am petrecut-o pe cea de aici”, scrie autorul dr. George Stan în Cuvântul-înainte al cărţii.