Ctitoria primului patriarh al României

Hramul Mănăstirii "Sf. Ilie" din Topliţa este un bun prilej pentru pelerinii din întreaga ţară să viziteze o ctitorie frumoasă a patriarhului Miron Cristea. Aici, viaţa monahală se împleteşte armonios cu cea culturală, muzeul mănăstirii oferind vizitatorilor o impresionantă întoarcere în timp, la vechile cazanii. Sfânta Liturghie de la hram a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

Hramul Mănăstirii "Sfântul Ilie" din Topliţa este an de an un moment de popas duhovnicesc pentru sute de credincioşi din judeţele Harghita, Mureş şi Bistriţa. Evlavia lor deosebită pentru această mănăstire îi aduce în pragul mănăstirii încă de seara, pentru a participa la slujbele religioase oficiate în biserica mănăstirii, începând cu Vecernia, continuând cu Privegherea din timpul nopţii şi cu Sfânta Liturghie arhierească. Hramul acestei mănăstiri, pe lângă aportul său sufletesc, este şi o fericită încununare a unei manifestări intitulate "Zilele culturale Miron Cristea", eveniment care se desfăşoară în fiecare an la Topliţa, în perioada 17-20 iulie. Este un simpozion internaţional cu tematică istorică, literară şi teologică, desfăşurat pe mai multe secţiuni, printre care şi "Credinţa străbună", şi ai căror participanţi sunt invitaţi de onoare la hramul mănăstirii.

În acest an, stareţul mănăstirii, arhimandritul Mihail Goia, a organizat cel de-al 40-lea hram de când conduce viaţa spirituală a vieţuitorilor de la Topliţa. Numele său se leagă, aşadar, de acest aşezământ, de revigorarea sa spirituală, dar şi de viaţa duhovnicească a preoţilor din împrejurimi, care au găsit mereu în persoana sa un iscusit sfătuitor.

Anul acesta, Liturghia arhierească din ziua hramului a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, înconjurat de un sobor numeros de preoţi. Sutele de credincioşi, pelerinii veniţi din alte părţi au umplut aleile şi pajiştile mănăstirii pentru a se ruga, pentru a fi binecuvântaţi şi pentru a fi alături de obştea mănăstirii la marea sărbătoare a hramului.

"Există sfinţi în fiecare familie"

În cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie, IPS Arhiepiscop Ioan a prezentat credincioşilor învăţătura despre sfinţenie şi a subliniat faptul că toţi oamenii sunt chemaţi să devină sfinţi. "Există sfinţi în fiecare familie. Nu ne-a dat nimeni certificate de sfinţenie pe pământ. Sfinţenia, însă, este descoperită doar de Dumnezeu. Sfinţi pot fi bunicii, care îndeamnă spre Biserică, pot fi părinţii care transmit frica de Dumnezeu şi putem fi şi noi, cei care le trimitem mai departe. Să dea Dumnezeu să mergem pe cărarea pe care merg sfinţii, adică pe cărarea raiului", a spus IPS Ioan.

Sărbătoarea hramului s-a încheiat într-o atmosferă duhovnicească, credincioşii primind binecuvântarea chiriarhului locului. "Din această gură de rai, am plecat cu toţii la casele noastre, lăsând părinţii acestei mănăstiri să menţină şi să se îngrijească de candela aprinsă aici de patriarhul Miron Cristea", a încheiat ierarhul.

Important centru spiritual

Mănăstirea "Sfântul Prooroc Ilie" din Topliţa se află pe albia superioară a Mureşului, la întretăierea judeţelor Harghita şi Mureş, şi se impune ca autoritate spirituală, ca vatră creştinească şi românească. Aşezământul monahal a devenit de-a lungul vremii un important centru spiritual, prin implicarea directă a ctitorului Miron Cristea, primul patriarh al României. "În valvârtejul grijilor pentru trebuinţele vieţii, opriţi-vă uneori şi în faţa acestui sfânt lăcaş, intraţi barem pentru o clipă în bisericuţa lui şi ascultaţi slujbele cuvioşilor călugări, care zilnic se roagă pentru binele şi sănătatea voastră, pentru mângâierea şi mântuirea sufletelor voastre", spunea patriarhul Miron Cristea în 1929.

Începuturile mănăstirii se leagă de strămutarea vechii bisericuţe de lemn din comuna vecină Stânceni, un frumos monument istoric construit în 1847, în chiar grădina părinţilor patriarhului Miron Cristea. Ea a fost aşezată pe un fundament solid de piatră, pictată în interior şi împodobită cu catapeteasmă, strane şi clopote. Lăcaşul de cult a fost resfinţit în 1928, în prezenţa patriarhului Elie Miron Cristea, şi a fost închinat Sfântului Ilie. O îndatorire firească l-a determinat pe patriarhul Miron să amenajeze o criptă în care odihnesc părinţii săi, sub talpa vestică a bisericii. Mănăstirea a rămas sub jurisdicţia directă a patriarhului, după dorinţa acestuia, ca stavropighie, iar după trecerea sa la Domnul a revenit eparhiei locului.

Odată cu strămutarea bisericuţei de lemn, s-au efectuat şi primele lucrări de amenajare şi de construcţie necesare întemeierii ansamblului monahal. Au fost construite, astfel, clopotniţa de la intrarea principală în mănăstire şi clădirea stăreţiei. O parte din materialele de construcţie au provenit chiar din fosta casă părintească a patriarhului Miron Cristea. După realizarea acestor lucrări din perioada 1923-1928, mănăstirea a beneficiat în continuare de atenţia nemijlocită a patriarhului. Chiar dacă nu s-a stins viaţa spirituală în această mănăstire, după cel de al Doilea Război Mondial, puţinii vieţuitori au avut de îndurat mari încercări din partea regimului totalitar.

Anul 1970 a însemnat pentru Mănăstirea "Sfântul Ilie" un moment important în dezvoltarea sa. Este anul în care părintele stareţ, arhimandritul Mihail Goia, vine aici şi iniţiază o serie de lucrări, care l-au făcut cunoscut ca cel de al doilea ctitor. Prima măsură care a trebuit luată au fost conservarea bisericii monument istoric şi a celorlalte anexe, efectuându-se ample lucrări de restaurare. Ulterior, s-au realizat construcţii noi, printre care o biserică paraclis, mult mai spaţioasă pentru pelerinii care îi calcă pragul, şi o clădire anexă cu două nivele.

Patrimoniul mănăstirii

Într-un spaţiu special amenajat funcţionează şi muzeul mănăstirii, deschis publicului larg la 30 mai 1995. Aici se pot vedea cărţi religioase unice în lume, cum ar fi fragmente din Psaltirea tipărită în anul 1544 la Mileşevo, manuscrisul Cazaniei lui Varlaam, caligrafiat la sfârşitul secolului al XVII-lea, un exemplar din Cazania tipărită a lui Varlaam (1643) şi Evanghelia de la Bucureşti (1682). Muzeul deţine şi o valoroasă colecţie de icoane populare reprezentative pentru secolul al XVIII-lea, o serie de obiecte liturgice din acelaşi secol şi alte obiecte bisericeşti mai noi.

Memoria ctitorului este cinstită în mod deosebit prin dedicarea unei săli speciale, amenajată în incinta muzeului, în care sunt expuse unele din obiectele personale ale patriarhului, cum ar fi o cârjă de arhiereu, paftaua, diverse medalii de bronz şi argint sau portretele părinţilor. Printre odoarele mănăstirii se află şi o icoană a Maicii Domnului, cunoscută ca făcătoare de minuni. A fost adusă de patriarhul Miron Cristea şi donată mănăstirii, având următoarea inscripţie: "Această sfântă icoană m-a însoţit în călătoria mea la patriarhia din Constantinopol, la Atena, la patriarhiile din Alexandria şi Ierusalim, unde a stat un timp pe mormântul Domnului. Apoi în presara Înălţării Domnului a fost aşezată lângă pristol din capela de la Golgota. Acolo, după Sfânta Liturghie oficiată de mine cu mare asistenţă, am sfinţit-o eu, împreună cu alte icoane şi obiecte, stropind-o cu agheazmă din Iordan, sfinţită tot de mine pe o luntre în apa Iordanului. Ierusalim, 3 iunie 1927. Miron, Patriarhul României".