Cuvânt despre chemare şi împărtăşire

Catedrala mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Craiova a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii veniţi la rugăciune în prima duminică a Postului Mare, numită şi a Ortodoxiei. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

Prima duminică din Postul Sfintelor Paşti, aşezată de Sfânta noastră Biserică sub denumirea teologică de „Duminica Ortodoxiei“ sau a „Cinstirii sfintelor icoane“, a reprezentat pentru credincioşii craioveni o primă treaptă urcată pe scara nevoinţelor duhovniceşti. După ce, pe întreg parcursul săptămânii trecute, glasul cererilor de umilinţă s-a împletit cu împărtăşirea euharistică din Liturghia Darurilor înainte sfinţite, la început de săptămână, nevoinţele credincioşilor craioveni au fost plinite în tainicul rugăciunii Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, oficiată duminică, 24 martie, la altarele sfintelor lăcaşuri de închinare.

De la altarul Catedralei mitropolitane, IPS Părinte Mitropolit Irineu a împlinit pelerinajul de rugăciune, parcurs alături de credincioşii craioveni în Săptămâna Duhovnicească. Astfel, după ce luni, 18 martie, a deschis ciclul slujbelor specifice primei săptămâni din Postul Mare, la Paraclisul mitropolitan „Madona Dudu“, miercuri seară a săvârşit Taina Sfântului Maslu în aceeaşi locaţie, vineri a slujit în Catedrala mitropolitană, iar sâmbătă a liturghisit la altarul Paraclisului „Sfântul Grigorie Teologul“ al Seminarului Teologic din Craiova.

„Suntem chemaţi de Dumnezeu din actul creaţiei noastre“

După slujbă, a fost citită Pastorala înaintată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la „Duminica Ortodoxiei“. A urmat cuvântul de învăţătură al IPS Irineu, în care au fost detaliate principalele elemente de conţinut dogmatic desprinse din pericopa evanghelică duminicală. În acest context, IPS Părinte Mitropolit a explicat chemarea adresată de Apostolul Filip către Natanael: „Vino şi vezi!“. „În Biserica noastră Ortodoxă, această zi este închinată cinstirii sfintelor icoane. Este prima duminică a Postului Mare şi totodată prima treaptă pe scara valorilor şi virtuţilor creştine care duce la Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această duminică, la Sfânta Evanghelie s-a vorbit despre întâlnirea Domnului cu unii dintre Apostolii Săi. Astfel, Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că Mântuitorul l-a întâmpinat pe Natanael, cel care a fost adus înaintea Sa, cel care a mărturisit despre dumnezeirea Sa şi a vorbit despre credinţa şi harul pe care oamenii trebuie să îl aibă atunci când cred în Dumnezeu şi Îl cinstesc pe Fiul Său. Acestuia i s-a spus: «Vino şi vezi!», cuvinte care au rămas ca o chemare şi în acelaşi timp ca o dorinţă a tuturor credincioşilor. Suntem chemaţi de Dumnezeu din actul creaţiei noastre, de când am fost făcuţi de mâinile Sale, de când Tatăl cel Ceresc, cu Fiul şi cu Sfântul Duh au modelat pe Adam cel dintâi şi de când a fost suflat asupra acestuia suflare de viaţă dătătoare. De atunci, Preasfânta Treime a ieşit din veşnicia ei şi s-a pogorât spre lumea creată şi a făcut pe om ca partener de dialog şi comuniune.“

Chemarea devine în acest sens o restaurare a adevăratei noastre identităţi antropologice, aceea de fii după har ai Tatălui Ceresc şi fraţi mai mici ai Mântuitorului Hristos. Aşa se face că „Dumnezeu a dorit să arate iubirea Sa nemărginită în oameni. Aceştia, fiind făcuţi după chipul Icoana Tatălui Ceresc, au primit şi chemarea de a fi în comuniune cu Creatorul lor. Avem această apropiere de Dumnezeu şi această chemare prin actul facerii noastre de către Dumnezeu. De atunci omul este o fiinţă socială, o fiinţă care doreşte să iubească şi să se împărtăşească de iubire în acelaşi timp, o fiinţă care comunică şi doreşte să fie permanent în comuniune. El, omul, nu mai este o fiinţă separată de lume şi de Dumnezeu, ci prin această lucrare dumnezeiască a Duhului Sfânt se găseşte permanent în comuniune cu El, cu sfinţii şi cu semenii săi în acelaşi timp. De aceea, darurile bogate pe care Dumnezeu ni le-a dat sporesc în interiorul nostru pentru că ne împărtăşim întotdeauna de ceva care ne lipseşte. Cel de lângă noi ne oferă ceva care nu se află în viaţa noastră. Tocmai pentru aceea am fost creaţi complementari, spre a ne împărtăşi unii de la alţii. În Biserică, darurile sunt împărţite, în viaţa socială, de asemenea, şi întotdeauna avem nevoie de cel de lângă noi pentru ca să intensificăm şi mai mult iubirea. Aşa doreşte Dumnezeu, ca fraţii să fie împreună, în unire, El Însuşi dăruindu-Se nouă permanent în Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, în rugăciune, în meditaţie şi în orice faptă bună pe care o săvârşim“, a conchis Mitropolitul Olteniei.