Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvânt din amvon: Rostul vorbirii omului cu Tatăl

Cuvânt din amvon: Rostul vorbirii omului cu Tatăl

Un articol de: Marian Păun - 29 Octombrie 2011

Mântuitorul Iisus Hristos acordă o mare importanţă dialogului personal cu Tatăl. Întrebat de oameni: "Cum să ne rugăm?", El răspunde că trebuie să ne rugăm Tatălui nostru Celui din ceruri astfel: "Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean". Rostul rugăciunii către Tatăl vine din adevărul existenţial că Tatăl este Izvorul suprem al dragostei. Părintele Dumitru Stăniloae spune că noi trebuie să ajungem la Tatăl. Cuvintele Fiului sunt cuvintele Tatălui (Ioan 14, 10), poruncile Fiului sunt poruncile Tatălui (Ioan 15, 10).

Fără cuvânt de laudă a Tatălui, de binecuvântare a Lui, de mulţumire adusă Lui de către Fiul, în numele nostru, nu ni s-ar putea pune la dispoziţie în stare de jertfă mântuitoare pentru noi.

Rostul vorbirii cu Tatăl vine ca o garanţie a împărtăşirii cu vrednicie de Trupul şi Sângele Domnului: dacă ne învredniceşte să-I zicem Tată, înseamnă că ne învredniceşte să ne şi unim trupul şi sângele nostru cu Trupul şi Sângele Fiului Său.

Sfântul Apostol Ioan zice: "Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa… şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă" (1 Ioan 5, 12, 14). Şi tot el spune: "Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem" (1 Ioan 3, 21-22).

Iubindu-L ca Tată, dorim să vie Împărăţia Lui iubitoare. Simţindu-L ca Tată, dorim Împărăţia Lui ca o Împărăţie a libertăţii adevărate. Cerând să vie la noi Împărăţia Lui, spune părintele Stăniloae, arătăm că iubim iubirea.

Îi spunem Tatăl nostru, şi nu Tatăl meu. Vrednicia noastră de fii ai acelei Împărăţii nu ne-o dăm noi, ci o avem de la Dumnezeu, Care vrea să ne fie Tată.