Sâmbăta aceasta credincioșii din comuna Borlești, județul Neamț, au luat parte la sfintele slujbe săvârșite cu prilejul sfințirii bisericii Parohiei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Ruseni.
18 Mai, 2024
Cuvânt din amvon: Sensul autentic al paternităţii spirituale
Modelul paternităţii prin excelenţă este legătura veşnică ce există între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Este o paternitate fără început şi irepetabilă, în care Dumnezeu nu devine tată, ci este Tată (Părinte), potrivit naturii Sale dumnezeieşti. Pe de altă parte, Fiul este "Unul Născut" (monogenesis) şi "Întâiul Născut" (protogenesis), de aceeaşi fiinţă cu Tatăl "prin care toate s-au făcut" (cf. Crezul Ortodox). În acest sens, Dumnezeu este Părintele Creator al tuturor fiinţelor create, al tuturor fiinţelor raţionale, care poartă într-însele efigia Sa. "El este Creatorul care împreună cu Înţelepciunea, Mama noastră, le-a născut şi le-a chemat la existenţă pe toate" (ierom. Gabriel Bunge, "Părintele duhovnicesc şi gnoza creştină după avva Evagrie Ponticul", cu două studii de Michael O'Laughlin; traducere: diac. Ioan Ică jr, Editura Deisis, Sibiu 2000, p. 35). La acest act al paternităţii dumnezeieşti ia parte nemijlocit şi Fiul, care încă din Vechiul Testament, sub chipul Înţelepciunii (Sofia), a condus poporul ales, prin prefigurări şi tipuri, la adevărata paternitate spirituală din Noul Testament, unde sub chipul Logosului înomenit ne mântuieşte pe toţi în chip desăvârşit.
Despre paternitatea hristică, ca model al paternităţii monahismului creştin, avva Evagrie spune: "Unul şi acelaşi Hristos poate fi numit, după punctul de vedere adoptat, atât tată, cât şi mamă: tată al celor ce au duhul înfierii, mamă a celor care au încă nevoie de lapte, şi nu de hrană tare. Tot aşa, Hristos care vorbea în Pavel s-a făcut tată al efesenilor, descoperindu-le tainele înţelepciunii, dar mamă a corintenilor, întrucât îi hrănea cu lapte" (ibidem, p. 36). În acest context devenim tekny (copii după trup) ai Mântuitorului Hristos prin Duhul Sfânt, Duhul Tatălui şi al Fiului, Duhul paternităţii şi al filiaţiei, împreună cu care strigăm: "Avva Părinte!" (Galateni 4, 9), pentru a deveni "fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos" (Galateni 4, 10). Tot în acest sens, părintele Irenee Hausher spune: "De la Dumnezeu Tatăl pogoară orice paternitate sau maternitate, şi pe Dumnezeu Tatăl Îl preamăreşte cu ştiinţă sau fără ştiinţă oricine pronunţă numele de tată sau mamă în legătură cu o binefacere primită: "toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor"" (Irenee Hausher, "Paternitatea şi îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creştin", prefaţă: Kallistos al Diocleei, postprefaţă: Tomas Spidlik, traducere: Mihai Vladimirescu, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 39).
