La 40 de zile după Învierea Domnului, creştinii sărbătoresc Înălţarea lui Hristos la cer, zi numită în popor şi Ispas. În această zi cimitirele se umplu de oameni care, în linişte şi cu mare grijă, pregătesc mormintele celor adormiţi ca pentru o mare sărbătoare. Se repară grilajele, se curăţă mormintele, se sădesc flori multicolore, care atrag privirile trecătorilor spre crucile de la căpătâi, ce pomenesc în şoaptă numele scris pe ele. Mai mult ca oricând, în timpul anului, apropiaţii celor răposaţi îşi aduc aminte de cei care au trecut la Domnul. De Înălţare, fiecare mormânt trebuie să fie îngrijit, iar, conform tradiţiei, în această zi răposaţii aşteaptă la căpătâi pe cineva drag, care să dăruiască ceva pentru sufletul lor. Copiii sunt luaţi şi ei la cimitir, ca să înveţe rânduiala strămoşească pe care o vor pune în practică când vor creşte şi când le va reveni această datorie de suflet.
Nu uită nimeni că în această zi se aduce cinste eroilor căzuţi la datorie pentru apărarea ţării şi întregirea neamului românesc. Îmi aduc aminte, încă de când eram copil, cum părinţii ne puneau să culegem flori, pentru a face o coroană pe care să o ducem la mormântul eroilor. Era o adevărată jertfă a noastră, ca prinos de recunoştinţă şi aducere aminte. Chiar dacă traversam perioada comunistă, cei care ne opreau să mergem la Sfânta Biserică ne îndemnau, în această zi sfântă, să învăţăm cântece patriotice şi poezii eroice, apoi, încolonaţi doi câte doi, toată şcoala mergea la cimitir, unde, la mormintele eroilor, le intonam cu glas puternic. Din păcate, acum, în puţine sate copiii se mai pregătesc pentru ziua eroilor cu astfel de obiceiuri. Nu s-a pierdut însă obiceiul cinstirii celor adormiţi. Cel mai important moment al zilei de Ispas este, şi astăzi, acela când, după terminarea Sfintei Liturghii, preotul, în sunetul clopotelor, merge la mormintele eroilor sau la monumentele ridicate în cinstea lor, unde se adună multă lume, pentru a oficia slujba de pomenire. Chiar dacă nu au loc momente festive speciale, oamenii îşi aduc aminte de eroi, nu lipsesc de la mormintele lor, unde se adună laolaltă să cânte „veşnică pomenire“, rostind printre lacrimi „Dumnezeu să-i ierte!“.În șirul Utreniilor cu rânduială specială cunoscute în practica liturgică drept „denii”, în seara de joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri a avut loc cel de-al cincilea popas de rugăciune smerită. Sfânta slujbă cunoscută în popor ca „Denia celor 12 Evanghelii” a fost săvârșită la Catedrala Patriarhală de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de clerici.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri (28 aprilie - 5 mai 2024) a fost trăită cu bucurie duhovnicească și de către românii ortodocși din Ungaria, care, potrivit tradiției străbune și rânduielii din Biserica
Staționarul 2 al Spitalului Județean de Urgență Reșița a îmbrăcat haine de sărbătoare luni, 29 aprilie. În ultima perioadă a fost amenajat în totalitate paraclisul din incinta acestei unități medicale,
În inima Lugojului s-a desfășurat o sărbătoare a sunetului și a sufletului: Festivalul „Glas dă toacă la Logoj”, ediția a doua. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul
Duminica a 6-a din Post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18 Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar
În vremea aceea erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele,
Fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus, pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, și având mare preot
Sfântul Irodion s-a născut în 1821 la Bucureşti, primind la botez numele de Ioan. Auzind de faima Mănăstirii Cernica, s-a dus acolo să-l întâlnească pe Sfântul stareţ Calinic. Cu
Sf. Teodor Studitul, Cateheza 73, Catehezele mici, Doxologia, Iași, 2018, pp. 297-299 Frați și părinți, amintindu-ne Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, pururea ne străpungem sufletul, dar mai ales
Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
Omul a fost creat liber de Dumnezeu, libertatea ţinând de chipul lui Dumnezeu imprimat în el. Libertatea omului era dorită a se exprima neîngrădită în câmpul binelui, spre a face din el un creator cu
Dacă Hristos n-a înviat, spune marele Pavel, zadarnică este credința voastră (Corinteni I 15, 17). Nu degeaba diavolul se dă peste cap să ne convingă că Lumina Sfântă care se coboară în Sâmbăta Mare
