Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Cuvântul parohului: „Sfântul Pantelimon“ din satul de pe pârâiaşul Başeu

Cuvântul parohului: „Sfântul Pantelimon“ din satul de pe pârâiaşul Başeu

Un articol de: Iulian Andrei - 29 Iulie 2009

„Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat…“ (Ioan 17, 24)

Pe malul pârâiaşului Başeu, care a adunat, de-a lungul timpului, legendele şi poveştile sale, se află satul ce îi poartă numele şi îi admiră mulţimea de curcubeie care îl leagă de cer. Curcubeul este simbolul legământului cu Dumnezeu, pentru a nu uita de vechiul potop şi a revărsa apele peste micul sat. De aceea, acest simbol este privit de locuitori cu dragoste. Dealurile line şi nisipoase ale Başeului păstrează însă neschimbată credinţa de veacuri a românilor. Majoritatea sătenilor este ortodoxă şi ştie că această credinţă o uneşte cu strămoşii într-o mare familie: Biserica Ortodoxă. La număr, locuitorii sunt însă puţini, cam 165 de familii ortodoxe, dacă luăm în calcul şi cele 67 de văduve.

Cum ajungem la Başeu? Mergând pe drumul naţional DN 29, trecând prin comuna Hudeşti, fie că suntem la 24 km de Dorohoi sau că parcurgem 11 km de la Darabani, vom vedea lângă sondele care extrag nisip cuarţos o troiţă şi o plăcuţă care te anunţă că aici sunt oameni gospodari. Vei citi numele satului Başeu şi vei afla că este sat european. Titlul acesta nu este onorific, ci este câştigat de oamenii care, prin efort propriu, au făcut o aducţiune de apă proaspătă de izvor ce asigură apa potabilă pentru o parte a satului. Deci, mergând pe uliţă, intri în satul anunţat de acea plăcuţă şi, ţinând tot înainte, ajungi la o mică bifurcaţie, o iei la stânga şi imediat te opreşti lângă un pâlc de tei. Surpriza plăcută se găseşte tocmai între aceşti copaci seculari şi este biserica satului.

Nu se ştie exact de ce, dar bisericuţa satului are hramul „Sfântul Pantelimon“, numit popular Călătorul, serbat pe 27 iulie, în fiecare an. Sfântul Pantelimon este, la origine, tămăduitor al celor bolnavi, el făcând multe vindecări minunate pentru care nu cerea bani. Tradiţia creştină l-a numit Doctor fără de arginţi. Din popor, se pare însă că Sfântul a căpătat şi alte puteri minunate: îi protejează pe cei care pleacă la drum lung şi le sporeşte în bine călătoria, mergând alături de cei care-i cer ajutorul. Tot de sărbătoarea Sfântului Pantelimon este legat şi faptul că, după cum spune tradiţia populară, începând de la 26 iulie, vara „se călătoreşte“ şi îi lasă loc toamnei. Bătrânii cred că Sfântul Pantelimon, după numele popular Pintilie, stăruie pe lângă vară să se întoarcă şi la anul, la fel de bogată.

Să ne întoarcem însă la bisericuţa modestă din satul Başeu, care îi cere ocrotirea acestui sfânt apropiat de popor. În istorie nu s-au păstrat date exacte cu privire la construcţia ei. Se ştie totuşi că între 1901-1904 a fost construită biserica pe un teren donat de boierul Ion Franc, stăpânul moşiei Hudeşti, materialele fiind lemnul şi lutul, paiantă sau furci, cum se spune popular. În curtea bisericii s-au construit, în perioada 1999-2002, o casă socială cu hramul „Sf. Ap. Petru şi Pavel“ şi o clopotniţă (în 1999), ambele din lemn, cu temelie de beton. În proprietatea parohiei există şi o casă parohială construită în grădina lui Iancu Petrof, fetele lui donând terenul bisericii. Casa a fost construită în 1969 de către săteni, sub îndrumarea părintelui Dumitru Codău. De-a lungul timpului, biserica fost întreţinută prin contribuţia locuitorilor satului Başeu. În ultimii ani s-a întărit exteriorul sfântului lăcaş, bătându-se lemn. Interiorul bisericii era uns cu lut, însă, prin strădania meşterului Gheorghe Ciubotaru, din sat, sfântul lăcaş a fost pregătit pentru pictură, fiind gletuit şi reparându-se crăpăturile. Tot meşterul Gheorghe Ciubotaru a înlocuit tavanul vechi cu lemn bine finisat. În 2006-2007 s-a terminat pictura bisericii, sfântul lăcaş fiind consolidat şi construindu-se şi sobă de teracotă cu şamotă.

Cel mai frumos eveniment care s-a întâmplat în ultimii ani a fost pictarea şi resfinţirea bisericii, ca răsplătire a înnoirii ei. În anul 2004 a fost pictat tavanul bisericii şi cupola de către pictorul Gheorghe Prisăcaru din satul Vatra, comuna Hudeşti, tot el restaurând şi catapeteasma. Pe 28 septembrie anul trecut, biserica a fost resfinţită de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Sărbătoarea aceasta a fost unică şi rămâne în memoria locuitorilor satului, care privesc cu mândrie faptul că, deşi sunt puţini, au reuşit să facă multe pentru satul şi biserica lor.

A fi credincios ortodox în Başeu nu înseamnă doar să fii matur. Credincioşi fervenţi şi cu multă afecţiune sunt copiii. Ei dau culoare slujbelor atunci când cântă şi tot ei fac mici programe de poezii, cântece, piese de teatru religioase, pentru a înfrumuseţa şi îmbogăţi activitatea Bisericii.

La frumuseţea slujbelor oficiate de hramul bisericii satului în cinstea Sfântului tămăduitor, care vindecă rănile din sufletele noastre, se adaugă ospitalitatea sătenilor, recunoscută, care nu lasă pe nimeni să plece fără a gusta din mâncărurile de peşte ori din vestitele sarmale înfundate în oale tradiţionale.