„Dacă te rogi cu tot sufletul, imposibil să nu primeşti ajutor“

Ascultându-le, an după an, vocile pelerinilor par una singură. Aceleaşi dorinţe, aceleaşi rugăminţi fierbinţi, aceeaşi credinţă mărturisitoare. Ceea ce îi face interesanţi şi demni de a fi luaţi în considerare este determinarea cu care se aliniază zile şi nopţi în aşteptarea întâlnirii cu sfinţii ocrotitori, fără de care s-ar simţi abandonaţi, lipsiţi de sens şi trişti. Când vocile sunt ascultate, ele vorbesc despre credinţă, despre speranţă, despre marea iubire a lui Dumnezeu pentru oamenii Lui.

Pentru nici măcar un minut, forfota de pe Colina Bucuriei nu a încetat în aceste zile de aleasă sărbătoare, venerată de clerici şi laici cu cele mai frumoase slujbe şi rugăciuni de slavă. În aproape cinci zile, pelerini din toată ţara au urmat Calea Crucii - Calea Sfinţilor şi nu au ţinut cont de vremea potrivnică, ci doar de năzuinţele lor sufleteşti. Răbdarea lor pilduitoare a impresionat pe mulţi. Iar pentru cei care se îndoiesc de existenţa Puterilor cereşti a fost un subiect de meditaţie, de atentă reflecţie. Este, poate, singurul eveniment din an când oameni de diferite etnii, categorii sociale, pregătire intelectuală stau împreună ore întregi, paşnici, din proprie iniţiativă şi dorinţă.

„Ca în fiecare an, ne-a ajutat Dumnezeu de am trecut peste toate greutăţile, aşa că venim mereu să-l rugăm pe Sfântul Cuvios Dimitrie să-I ducă Stăpânului ceresc rugăciunile de slavă şi de mulţumire. Chiar dacă am avut parte şi de bune şi de rele, suntem recunoscători sfântului, în primul rând, pentru că suntem sănătoşi. După ce ne întoarcem acasă, în Hobaia, judeţul Giurgiu, ne simţim mult mai bine sufleteşte şi avem o energie pozitivă foarte bună pentru o bună bucată de timp. Pot spune că fetiţa mea de 4 ani, Ştefania, a crescut, încă de când era pruncuţă în pântece, sub binecuvântarea Cuviosului Dimitrie, deoarece am venit la acest pelerinaj şi când eram însărcinată“, vorbeşte cu emoţie Rodica Maria Tudor.

Preţuieşte viaţa!

Am văzut cum, în răceala ninsorii de octombrie, unii dintre cei aşezaţi la rând, având mai multe haine, au împărţit din ele şi celor de lângă ei, goi şi săraci. Impresionant! Solidaritatea frăţească şi-a spus cuvântul şi atunci când tineri sau bătrâni imobilizaţi în cărucioare cu rotile au fost purtaţi pe braţe de credincioşi pentru a ajunge şi ei să dea bineplăcuta cinstire a sfinţilor care i-au chemat la ei.

„Sărbătoarea de astăzi înseamnă, în primul rând, o mare bucurie, apoi credinţă puternică, linişte sufletească şi putere să mă rog în continuare. Am un copil epileptic, cu luxaţie de şold, care este nelipsit de la acest hram. Alexandru are o credinţă curată şi profundă. De mic am fost cu el în biserică şi l-am împărtăşit tot timpul, indiferent că era ploaie, ninsoare, vânt. Pentru el, aceste zile sunt o adevărată bucurie, este încântat de slujbe, de oameni, intră în vorbă cu oricine, pentru că este sociabil şi iubitor. Am stat împreună la rând, ne-am închinat la sfintele moaşte şi ne-am făcut mulţi prieteni datorită felului său prietenos de a fi. Aşa cum este el, bolnav, imobilizat în scaunul cu rotile, băiatul meu preţuieşte viaţa. Am mare credinţă în Sfântul Cuvios Dimitrie că într-o zi îl va face bine pe Alexandru. Credinţa te poate face bine sau te poate face mai bun“, mărturiseşte Mihaela Repede.

Mult dorita binecuvântare

„Am venit astăzi aici să mă rog, cu inimă sinceră, Sfântului Dimitrie, care este foarte ajutător. Mă închin mereu la el şi faptul că am reuşit să ajung la sărbătoarea închinată lui îmi dă un sentiment de datorie împlinită. Am stat la rând şi 12 ore în anii din urmă. Din cauza bătrâneţii şi a gripei, care nu mă lasă de câteva zile, anul acesta, nu mai pot sta ore în şir în aşteptarea binecuvântării de la sfinţii noştri. Ei ştiu că sunt neputincioasă, sper să mă ierte! Îmi doresc ca toată lumea să se împace foarte bine, să fie armonie, înţelegere şi mai mult respect. Sfinţii ne ajută foarte mult, dacă suntem cu tot gândul, cu tot sufletul la ei şi alungăm din mintea noastră sentimentele minore, negative, de care  nu trebuie să ţinem cont. Dacă te rogi cu tot sufletul, imposibil să nu primeşti ajutor din partea sfinţilor. Am trecut prin multe greutăţi şi, dacă nu era Dumnezeu, aş fi fost plecată dincolo demult“, spune Natalia Stoian, care se arată încrezătoare în viitor, „pentru că mulţi tineri stau cu faţa către credinţa cea dreaptă, credinţa ortodoxă“.

Ca dovadă a spuselor bătrânei, tânărul Marius Drăghici remarcă: „E al treilea an în care sunt prezent aici, alături de mama mea. De fiecare dată, simt o linişte sufletească aparte, care nu se compară cu nimic. Mă rog pentru sănătate, să-mi găsesc loc de muncă, pentru iertarea păcatelor şi pentru binecuvântarea întregii mele familii“.

A mai rămas puţin timp până când hramul Catedralei Patriarhale din acest an se va încheia. Oamenii vor pleca şi vor lua cu ei toate florile toamnei, cu miros dulce-amărui. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou îşi va găsi din nou adăpost în biserica cea veche a cetăţii lui Bucur. Neîncetat, va veghea. Ocrotitor, se va ruga pentru noi toţi, cei care nu-l vom uita.