Datorie și har

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel este un prelat cu har, aflat în dialog permanent cu Dumnezeu. L-am cunoscut pe vremea când era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Răspândea lumină în jur, atrăgea binele și alunga răul. Simțeai în preajma lui Duhul Sfânt, lăsat de Creator pe pământ, atunci când Domnul Iisus Hristos S-a urcat la ceruri, pentru ca oamenii să se poată împărtăși mereu cu un strop de dumnezeire.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a binecuvântat mii de credincioși, îm­păr­tă­șindu-le din harul Duhului Sfânt, alinându-le suferințele sufletești, iertându-le păcatele, redându-le încrederea și spe­ranța. A fost și a rămas un păstor de suflete, în adevăratul înțeles al cuvântului. 

Un om al revigorării credinței și culturii

Preafericitul Părinte Daniel este și un erudit. În discursul său, impregnat de cunoștințe adunate din nenumărate lecturi și experiențe duhovnicești dintre cele mai elevate, se întâlnesc religia, știința, cultura, filozofia și multe altele. Ascultându-l, ai impresia că vorbește un mare cărturar, căruia nu poți să nu-i admiri imensul bagaj de cunoștințe.

Responsabilitate pentru credință și neam

Ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a asumat, mai presus de orice, rolul de conducător al unei instituții cu o misiune esențială pentru întreaga existență a poporului român. Încă de pe vremea când era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei supraveghea aproape zi de zi peste 300 de șantiere deschise la mănăstiri, biserici și alte așezăminte monahale. A înființat un post de radio, primul cotidian creștin din România, precum și un spital (la dezvoltarea căruia mi-am adus și eu o foarte modestă contri­bu­ție). A publicat atât cărți duhov­ni­cești pentru credincioși, cât și opere fundamentale ale literaturii creștine. De asemenea, a dezvoltat relațiile Mitropoliei Moldovei și Bucovinei cu lumea creștină.

Câteva roade ale patriarhatului său

De la întronizarea ca Patriarh, toate aceste datorii l-au absorbit la o scară și mai mare. Pe lângă postul de radio, a apărut și un post de televiziune național, răspândind cuvântul Bisericii oriunde este nevoie. Numărul cărților publicate a crescut simțitor. Opera socială a continuat sub diverse forme, inclusiv prin activitatea de asistență medicală dedicată mai ales săracilor și nevoiașilor. Activitatea internațională s-a intensificat, Biserica Ortodoxă Română afirmându-și pe mai departe rolul asumat în lumea creștină.

Însă, mai presus de toate, proiectul poate cel mai drag dar și cel mai greu de realizat este Catedrala Mântuirii Neamului, construcție măreață, la care poporul român lucrează, în fapt, de două mii de ani. Personal, cred că Bunul Dumnezeu nu întâmplător i-a încredințat Preafericitului Părinte Patriarh Daniel misiunea s-o termine.