De ce trebuie diversificată alimentaţia sugarului

Introducerea de alimente noi, mai mult sau mai puţin consistente, în alimentaţia sugarului, este numită de medicii pediatri "diversificarea alimentaţiei". Aceasta presupune înlocuirea treptată a prânzurilor de lapte cu alte preparate prelucrate prin metode culinare, casnice sau industriale, care sunt echivalente din punct de vedere nutriţional.

Alimentele folosite în hrana diversificată a sugarului sunt peştele, ouăle, carnea, cerealele, vegetalele, brânza calcică, dar şi produsele prelucrate industrial, la care se adaugă sucurile de fructe.

După preparare ele pot fi congelate şi utilizate în zilele următoare, după decongelare. Alimentele proaspete şi decongelate pot fi ţinute la frigider şi consumate în decursul a doar 24 de ore.

Preparatele obţinute prin procedee industriale sunt pe bază de cereale, legume şi fructe. După modul de întrebuinţare, aceste preparate sunt cu pregătire imediată, instant, prin dizolvare în lapte sau apă sau gata pentru folosire, ambalate în borcănele mici şi care se administrează cu linguriţa. Borcănelele deschise, incomplet consumate, se pot ţine acoperite la frigider şi folosite în decursul a 24 de ore.

Medicii pediatri au câteva recomandări pentru începerea diversificării:

- introducerea unui aliment se face numai când sugarul este sănătos;

- primul aliment introdus va fi supa de legume sau piureul de fructe, când dezvoltarea ponderală este bună, şi făinosul în lapte, când greutatea sugarului este sub valorile vârstei;

- noul aliment se introduce progresiv, înlocuind, treptat, o masă cu lapte şi se administrează cu linguriţa;

- se recomandă introducerea unui singur aliment pe săptămână. Combinarea mai multor alimente se face numai după ce s-a testat toleranţa fiecăruia în parte;

- când după introducerea unui nou preparat apar tulburări digestive, se întrerupe alimentaţia cu preparatul în cauză, reluându-se după câteva zile de la normalizarea tranzitului intestinal;

- pentru a evita apariţia anorexiei de opoziţie se recomandă a nu forţa sugarul să consume întreaga cantitate de aliment oferită;

- nu trebuie stimulată obişnuinţa pentru gustul dulce;

- introducerea alimentului nou se face cu răbdare; el trebuie propus, nu impus;

- folosirea permanentă a unui preparat care este primit cu plăcere (de exemplu, făinosul cu lapte) constituie o greşeală care poate perturba echilibrul nutriţional al sugarului;

- prin înlocuirea treptată a prânzurilor de lapte cu o masă de piure de fructe, la ora 13:00-14:00, cu o supă de legume, la care, apoi, se adaugă legumele pasate, carne, brânză calcică, gălbenuş de ou, pesmet sau făină de orez, unt sau ulei, cu o masă de orez pasat cu brânză calcică sau iaurt cu biscuiţi la ora 18:00, iar în final, între orele 21:00-22:00, o masă de lapte cu cereale, sugarul ajunge să primească 500 ml de lapte;

- se poate folosi apa fiartă şi răcită, după mesele bogate în proteine;

- sucurile de fructe se administrează cu linguriţa sau cu cana. Folosirea biberonului facilitează reţinerea hidrocarburilor în gură, favorizând cariile dentare;

- nu este nevoie să se administreze suplimente de vitamine atunci când diversificarea se face corect.

După vârsta de 7-8 luni trebuie încurajată autoalimentarea, care începe prin ducerea la gură a unei bucăţi de pâine sau biscuit. La 9 luni, sugarul este capabil să ţină cana din care bea, iar la 10 luni poate începe folosirea linguriţei. Succesul diversificării alimentaţiei se poate aprecia prin urmărirea curbelor de creştere şi dezvoltare.

În cursul diversificării pot apărea şi unele dificultăţi, conflicte afective între mamă şi copil. De aceea, prânzul nu trebuie privit ca o obligaţie, ci ca pe o activitate care să-i facă plăcere. Trebuie evitate zgomotele inutile, dezordinea, lumina prea puternică şi monotonia alimentelor folosite. De asemenea, blândeţea şi tonul persoanei care hrăneşte sugarul contează în succesul diversificării.

De asemenea, trebuie evitate schimbările bruşte ale regimului alimentar, care pot determina severe tulburări digestive.