Denia Canonului Mare la Catedrala Patriarhală

În locaşurile de cult din întreaga ţară a fost săvârşită luni, 23 martie, Denia Canonului Mare al Sfântului Andrei, Episcopul Gortinei din Creta. Acest canon, a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul la finalul slujbei săvârşite la Catedrala Patriarhală, „este un mare dar pentru toţi cei care iubesc pocăinţa şi doresc să se apropie de Domnul“.

La finalul Deniei Canonului Mare al Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, în cadrul căreia a fost citită şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a explicat că acest canon compus de Sfântul Ierarh Andrei Criteanul este marcat de „o mare şi autentică smerenie pe care trebuie să ne-o însuşim şi noi, mai ales atunci când ne rugăm, recunoscând în particular, dar şi în public, asemenea marelui Apostol Pavel şi Sfântului Andrei Criteanul, că dintre păcătoşi „cel dintâi sunt eu“ (I Timotei 1, 15).

În cadrul Canonului Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, se pune accent pe lacrimi, pocăinţă, smerenie, întoarcere către Dumnezeu, dar, a mai subliniat Preasfinţia Sa, pe lângă recunoaşterea limitelor noastre, Sfântul Andrei Criteanul ne învaţă pe toţi să avem nădejdea mântuirii, fiindcă Dumnezeu este Singurul Care cunoaşte adâncul inimilor noastre, Care poate ierta fărădelegile noastre şi Căruia trebuie să-I închinăm întreaga viaţă.

Alături de Canonul Sfântului Andrei Criteanul, viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Episcopul Ierusalimului, după mărturia bătrânului călugăr Zosima, este a doua mărturisire cuprinsă în cadrul Deniei Canonului Mare. Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul celui de-al V-lea, mărturiseşte despre „căderile din viaţa Sfintei Cuvioase, dar mai ales despre puterea ei de a se ridica şi de a reveni la Părintele Cel Bun, Care aşteaptă pe toţi cei plecaţi în lumea păcatului. Dacă 17 ani i-a petrecut departe de Dumnezeu, într-o viaţă trăită în desfătări, 47 de ani i-a petrecut într-o mare asceză, aproape nemaiîntâlnită în toată istoria Bisericii, iar din aceşti 47 ani, 17 ani de luptă permanentă cu sine, cu patimile, cu gândurile, cu amintirile, şi 30 de ani de rugăciune adusă lui Dumnezeu şi de stare nepământeană. Ea aproape că nu mai trăia printre oameni, ci îi avea aproape pe îngeri; cunoştea şi gândurile celorlalţi, aşa cum i-a şi arătat acest lucru lui Zosima; trecea Iordanul, care era mult mai mare atunci decât Iordanul zilelor noastre, fără să aibă nevoie de vreo ambarcaţiune, pentru că Dumnezeu sălăşluia în ea şi ea se apropiase foarte mult de Dumnezeu“, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul.

La finalul Deniei Canonului Mare, ierarhul a arătat credincioşilor că, pe lângă cele două mărturisiri, a Sfântului Andrei Criteanul şi a bătrânului călugăr Zosima, fiecare credincios este chemat să adauge mărturisirea sa. „Mărturisirea noastră a început în Biserică odată cu recunoaşterea de către noi a păcatelor pe care le-am făcut, aşa cum le-am auzit amintite în Canonul Sfântului Andrei Criteanul, mărturisire care trebuie să continue în aceste zile de post şi care trebuie să se încheie sub epitrahilul duhovnicului. Sfântul Andrei Criteanul mărturisea că Dumnezeu este cunoscătorul inimilor, că El îi primeşte pe toţi cei care se întorc şi că El are puterea să îi cureţe, chiar şi pe cei care sunt bolnavi de lepra păcatului. Doar El poate să ne cureţe, dacă noi îi cerem acest lucru. Având model aceste două mărturisiri, trebuie numaidecât să adăugăm şi mărturisirea noastră făcută cu umilinţă. Dacă o vom aduce cu toată inima înaintea lui Dumnezeu, El ne va primi, va ierta greşelile noastre, la fel de multe sau chiar mai puţine decât am auzit în această seară, şi ne va dărui iertarea şi vindecarea. La finalul cuvântului meu, vreau să vă spun un cuvânt pe care l-a rostit Fericitul Augustin şi care ar trebui să ne preocupe pe noi, şi anume „Doamne, ajută-mă ca, aşa cum am iubit până acum păcatul, să te iubesc pe Tine“, a conchis Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul.